Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Tenerife – Eugen Serea

Tenerife – Eugen Serea

Eugen Serea
Tenerife

În scurta verii tinerețe frântă
Când Zmei și Feți-Frumoși săreau la trântă
Și crini imperiali nutreau, suavii,
Că-s frați cu eremiții și zuavii,
Am măsurat cu degetele marea
Și-n iris mi-a-ncăput, întreagă, zarea…
Mă salutau, din raiurile minții,
Copiii mici, nebunii mari și sfinții,
N-aveam chivot și nici lumina Torei
Doar avatar culorile Pandorei
Și mă feream de beznele din cranii
Ca de Toruk, în zborul lor, Ikranii…
Eternitate, sfânta mea enclavă,
Secunda ți-e stăpână, nu ți-e sclavă,
Și părăsești, când aripi îți întinzi,
Mirajul paralelelor oglinzi,
Că-n grâu e răstignit Chipul de Pâine
Pe mărăcinii grijilor de mâine,
Și marmura din templele Iubirii
Răsună de arginții-nchipuirii…
Eram un prunc, eram eon, eram
În Pomul Vieții mugur pe un ram
Și-n Cunoștință încă nu-nverzise
Apocalipsa morții interzise…
Era în vremea când, în pinguini
Plângeau de dor de dune, beduini,
Azi, eșuat străinelor recife
Visez doar un hamac în Tenerife…

Facebooktwitterby feather

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.