Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Tenerife – Eugen Serea

Tenerife – Eugen Serea

Eugen Serea
Tenerife

În scurta verii tinerețe frântă
Când Zmei și Feți-Frumoși săreau la trântă
Și crini imperiali nutreau, suavii,
Că-s frați cu eremiții și zuavii,
Am măsurat cu degetele marea
Și-n iris mi-a-ncăput, întreagă, zarea…
Mă salutau, din raiurile minții,
Copiii mici, nebunii mari și sfinții,
N-aveam chivot și nici lumina Torei
Doar avatar culorile Pandorei
Și mă feream de beznele din cranii
Ca de Toruk, în zborul lor, Ikranii…
Eternitate, sfânta mea enclavă,
Secunda ți-e stăpână, nu ți-e sclavă,
Și părăsești, când aripi îți întinzi,
Mirajul paralelelor oglinzi,
Că-n grâu e răstignit Chipul de Pâine
Pe mărăcinii grijilor de mâine,
Și marmura din templele Iubirii
Răsună de arginții-nchipuirii…
Eram un prunc, eram eon, eram
În Pomul Vieții mugur pe un ram
Și-n Cunoștință încă nu-nverzise
Apocalipsa morții interzise…
Era în vremea când, în pinguini
Plângeau de dor de dune, beduini,
Azi, eșuat străinelor recife
Visez doar un hamac în Tenerife…

Facebooktwitterby feather