ODĂ ȚĂRII MELE ROMÂNIA
Nu am întâlnit in drumul meu o floare mai frumoasă ,
Ca tărișoara mea ce-i rază din Cer Sfântă și aleasă….
Cu munți , cu văi, cu ape, câmpii și-întinsele coline,
Cu flăcăi frumoși si zâne, din ținuturi carpatine!…
O spune Miorița, Enescu , Brâncuși și Eminescu,
Ce plai frumos avem pe acest tărâm terestru!…
Și Vodă Ștefan ,care atât de mult a apărat-o
De hoardele cotropitoare și de toți care-au trădat-o!…
Mai spune cu tărie ,ceilalti;…Horia ,Cloșca și Crișan,
Cei care și-au dat viața,luptând cu trupul la hotar…
Și toți martirii care au suferit ,atât de mult doar pentru ia,
Din pământ se aud glasurile lor :Ce mândră ești tu țara mea!
Iar doinele cântate pe deal și în vale adâncă,
Ne spun că e de seamă și este cea mai mândră…
Opincile purtate de către toti, ai noștri înaintași,străbuni,
Ne spun ca portul nostru e Sfânt între atâtea lumi!..
Și o mai spun ,atâtea nenumărate, ctitorii ce sunt lăsate,
Că și-a păstrat Credința Sfântă , Adevărată, ca la carte…
Slăvită să fii tu scump odor și tezaur, România mea,
La multi ani, Frumoasă Floare și Nestemată Stea!…
01.11.2016 Teodora Chiric din volumul „Sclipiri Divine”