DOR DE IARNĂ
Mi-i dor de iarnă frumoasă ,
De jarul din sobă mi-i dor –
Cocea bunica-n cuptor
Gutui și pâine de casă .
Mâncam sub lampa de gaz ,
În jurul plitei , mereu –
Păziți doar de DUMNEZEU
N-avem , sub geruri ,necaz .
Prin munții grei de zăpadă ,
Bunicul săpa un tunel –
Pășeam alături de el
Cu grija la ce-i în ogradă .
Românii legați de pământ
Ca bunii și dragii bunici ,
Ce rar mai sunt pe aici …
Dar sunt prea mulți în mormânt .
S-au dus … grădină și casă …
Bunic, bunică …s-au dus …
Mă-ndrept spre propriul apus ,
Cu dor de iarnă frumoasă .
CREDINȚĂ ÎN MOȘ CRĂCIUN
Mai credem noi în Moș Crăciun ?
Dar astăzi în ce credem oare ?
Ce-a mai rămas normal sub soare ,
Cum mai vedem ce-i rău sau bun ?
Sunt legi ce apără hoția –
Sunt biruri care umilesc –
Cei buni și harnici sărăcesc …
E tristă astăzi România .
Munții , de ani sunt rană vie –
Străini știu stăpâni pământul –
Prin buzunare bate vântul …
Abia te târâi Românie ! …
Privim în jos , zâmbim mai rar ,
Trăim lipsiți de dor de viață –
E trist pe drumul drept din față …
E trist și gestul unui dar .
Ramuri de brad împodobim
Cu poleieli de ani și ani …
Suntem mult mai atenți la bani
Și-i greu prin iarnă să răzbim.
Dar miezul ne rămâne bun –
În suflet mai sperăm spre mâine
Și-n grija codrului de pâine ,
Mai credem , da , în Moș Crăciun .
DOR DE IARNĂ ȘI CRĂCIUN
Parfum de toamnă – decembrie blând –
Soare cuminte din cald mărțișor –
Mi-i dor de zăpadă,de iarnă mi-i dor –
De gerul curat mi-i gândul flămând .
Zăpada , sub pași , tăcerea să frângă –
Roșii măceșe să ardă culoarea –
În alb înghețat să tremure zarea ,
Argint efemer pe crengi să se strângă .
Aripă de corb să sprijine cerul –
Să ningă steluțe și fluturi de gheață –
Să simt iarna-n gene,pe frunte,pe față ,
Să simt în plămâni și-n inimă gerul .
Amestec de mart și toamnă târzie
Fac timpul să pară și cald și ciudat –
Pădurea vrea tihnă în albul curat ,
Să doarmă-n zăpezi și iarăși să-nvie .
Va ninge curând – Crăciunu-i aproape –
Mi-i dor de colinde,de brad,de gutui ,
De-arome de cetini , reci – amărui …
Simt iarna în suflet,simt iarna sub pleoape .
RUGĂ
Ajută , DOAMNE , românul cuminte –
Ajută-l pe cel cinstit să răzbată ,
La uși dușmănoase nicicând să nu bată ,
În el și în TINE să creadă fierbinte.
Să știe că ești în jur și în sine ,
Să-ți simtă căldura sfatului bun –
Mereu și acum , în prag de Crăciun ,
Să-și crească puterea prin faceri de bine .
Românul să aibă respect pentru toți ,
Dar nimeni , în lume , să nu-l umilească –
Demn și cinstit copilul să-și crească ,
Departe de leneși ,de lacomi , de hoți .
Ajută românul și fă-l să-nțeleagă
Că are un rost în propria glie –
Să fie-nțelept și mândru să fie
Prin tot ce clădește în lumea întreagă .
În miezul de om , în miez de român ,
Să-și știe trecutul luptând pentru mâine –
Să-și afle puterea în codrul de pâine
Și-n pofta de-a fi în țară stăpân .
În sfânt respect de glie să modeleze lutul ,
Să-și venereze codrii și apele și-ogorul –
Citind din Eminescu să-și potolească dorul
Și prin învățătură să-și apere avutul .
Ajută , BUN PĂRINTE , românul OM să fie –
Să fugă , cât mai poate , de tot ce-i pervertit –
Cu fruntea înspre TINE , să fie om cinstit ,
Iubindu-și neamul tot,familie și glie .
Ajută-l zi de zi , ajută-l de Crăciun –
Să simtă bucuria colindului la geam ,
Să simtă că e parte din românescul neam
Ce speră într-un an mai bun,cu mult mai bun .
DOR DE MUNTE ȘI PRIETENI
Mi-i dor de munți în alb cu verde stins la poale –
Mi-i dor de jar în sobă și fum suit la cer –
Mi-i dor,lângă prieteni,s-ascult iar ”leru-i ler”…
Și sărmăluțe calde să forfotească-n oale.
Pe plită , vinul fiert ,înmiresmat și bun ,
Cu multă scorțișoară să-ndemne să ciocnim –
Cu drag,unii pe alții , în ochi să ne privim ,
Uniți , ca altă dată , în seară de Ajun .
Să-mpodobim toți bradul , simțindu-ne copii –
Să ne urăm , pe rând,noroc și sănătate ,
Putere să răzbim printre necazuri toate ,
Fiind în suflet tineri și cu speranțe vii .
Mi-i dor de oameni buni , de zâmbet și de glume –
Mi-i dor să n-avem griji , doar sănătoși să fim ,
Să râdem,să mâncăm,să bem și să vorbim ,
Prieteni buni de-o viață,cum nu mai sunt în lume .
Frumoase zile-au fost … și poate vor mai fi …
Acum…aștept Crăciunul … să vină și să plece …
Îmi tot repet în minte că totul trece , trece …
Doar timpul și destinul știu cum vom mai trăi .
Oricât aș încerca să aflu-n toate rost ,
Tot simt un dor de munte și de prieteni buni –
Fă , DOAMNE , un miracol ,pe toți să ne aduni
Și sănătoși și veseli cum mai demult am fost .
Găseam prilej de bine și-n buzunare goale ,
Ne bucuram ades să mergem toți la munte …
Mă rog la DUMNEZEU ca ruga să-mi asculte …
Mi-i dor de munți în alb cu verde stins la poale .
TEONA SCOPOS
IAȘI, DEC 2015


