TOAMNA METAFORELOR
Antologie de creație literară – A.S.P.R.A – Asociația Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice
„Poeta Maria Filipoiu nu pierde oportunitatea de a exprima artistic evenimentele proaspăt intrate în conștiința comună, așa încât, ne-a trimis un grupaj de poezii (în marea lor majoritate – sonete), dar și un scurt eseu tematic, dedicate în totalitatea lor arhicunoscutei probleme a pandemiei Covid-19.” – Petre Rău/ Prefață, pag. 6
DEZASTRUL PANDEMIEI COVID-19
De când codrul refuză să mai fie „frate cu românul”, ce-n ultima vreme a devenit dușmanul de moarte al naturii, într-un dezastru național, de poluare a mediului înconjurător, s-a răsfrânt asupra omului, cu aceeași cruzime, iar consecințele sunt apocaliptice. La nivel global, poluarea și defrișarea irațională a vegetației lemnoase, ce-i asigura omului perdeaua de oxigen, indispensabilă vieții pe Pământ, au produs dezechilibre în natură și au dus la pierderea biodiversității – bioritmul natural – la dispariția unor specii de plante și animale, iar dezastrul ecologic afectează grav și specia umană din secolul XXI, despre care s-a spus că „va fi religios sau nu va fi deloc”. (Andre Malraux). Dezechilibrul ecologic a favorizat apariția agenților patogeni care au generat maladia răspândită pe toate continentele – pandemia COVID-19, cu o agresivitate nemaiîntâlnită în ultimul secol și foarte greu de stăvilit, având în vedere numărul de victime, peste 1 100 000 morți în primele 10 luni de la debut (decembrie 2019), cei mai afectații fiind vârstnicii și cei cu boli cronice (comorbidități). Mai alarmant este faptul că metodele de prevenire a răspândirii și schemele terapeutice nu sunt eficiente, rata de infectare fiind îngrijorătoare cu fiecare zi, iar despre eradicarea ei sunt perspective sumbre. Stagiul bolii este lung, cu stadii galopante și spitalizare în secțiile A.T.I, unde rata de vindecare este sub 50% și complicații organice severe.
Întreaga omenire trece printr-un coșmar fără precedent, ce pare fără sfârșit, transformând mirajul vieții într-un infern, în care mulți devin prizonierii morții. Nu mai există lacrimi de bucurie, ci râuri de tristețe se scurg de sub măștile protectoare în fața dușmanului invizibil – Coronavirus.
Viața în pandemie a prejudiciat omul și de cele mai râvnite daruri spirituale, libertatea de deplasare și dorința de afirmare pe plan cultural, profesional și social. În această perioadă s-a scris mai mult, pentru că suferința ne face mai înțelepți și creativi – conștienți de salvarea culturii ca patrimoniu național. Prin salvarea culturii este salvată civilizația neamului și societatea omenească. „Cultura e finalitatea tuturor societăților.” – Eugen Lovinescu
Generația în formare nu mai beneficiază de școlarizare în condiții normale, ci cu sincope de restricționare a învățământului la cel interactiv – online sau cel hibrid, cu prezență alternativă la cursuri, metode prin care educație este superficială. „Educația nu este pregătirea pentru viață, educația este viața însăși.” – John Dewey
Toți știm că societatea de mâine va fi dezvoltată după cum este educată generația tânără, cultura fiind cea care îi deosebește pe indivizi. „Natura ne aseamănă, educația ne deosebește.” – Confucius
Nici în celula de bază a societății – familia – situația nu este salvatoare, ci mai dezastruoasă, partenerii de cuplu „scoțând de sub preș”, mizeria caracterului personal, ce amplifică inerente conflicte. Candoarea și iubirea nu-și mai găsesc locul în preocupările cotidiene, iar intimitatea devine insuportabilă. Pe lângă umilința morală, familia este supusă și la cea materială (în special familiile numeroase), ducându-și traiul la limita subzistenței, veniturile fiind afectate de disponibilizări în servicii, prin restructurări sau chiar închiderea întreprinderilor. În aceste condiții, fracturile în cupluri devin inevitabile, iar partenerii aleg drumuri diferite.
Toate urmările pandemiei duc la stresul individual, care scade imunitatea organismului ca într-un lanț al slăbiciunilor, facilitând instalarea bolii la contactul cu sursa infecțioasă. Odată contractat virusul, lupta pentru viață devine cumplită, cu șanse puține de vindecare, în funcție de rezistența organismului, deoarece virusul ucigaș nu are granițe, nici preferințe pentru categorii sociale sau culturale. El se manifestă în focare, cu frecvență mare în aglomerări, unde nu sunt respectate normele de protecție: distanțarea fizică (2 m) și purtarea măștii medicinale de fiecare individ, iar încălcarea regulilor este pedepsită drastic, prin sancțiuni pecuniare pentru zădărnicirea combaterii bolilor – articol din Codul Penal.
Despre pandemia Covid-19 se spune că este Apocalipsa – Sfârșitului Lumii, dar dacă e sau va fi, când va fi și cum va fi, numai Divinitatea va ști, iar până atunci fiecare pământean își duce speranța de pe o zi pe cealaltă și nădejdea că vremea fatidică nu va veni niciodată.
Impactul psihologic din comunicarea audio-vizuală, privind răspândirea infecției și numărul tot mai mare în fiecare zi, precum și respectarea regulilor sanitare de limitarea răspândirii, este resimțit de fiecare individ. În acest context voi încheia cu cele mai uzuale formule de salut adresate între cunoscuți, prieteni, colegi și rude: Să fim sănătoși! / Să ne vedem cu bine! / Să auzim numai de bine! / Multă sănătate!
https://confluente.org/maria_filipoiu_1606572525.html
Maria Filipoiu – poet, eseist, exeget, jurnalist UZPR


