Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » DIDACTICI CREATIVE » Concursuri DC » TROFEUL SECȚIUNII II – CREAȚIE LITERARĂ, CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE „SĂRBĂTORILE IERNII” – Adjud, 2026

TROFEUL SECȚIUNII II – CREAȚIE LITERARĂ, CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE „SĂRBĂTORILE IERNII” – Adjud, 2026

Se acordă TROFEUL SECȚIUNII II – CREAȚIE LITERARĂ, CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE „SĂRBĂTORILE IERNII” – Adjud, 2026,

Elevului MAGHER COSTI IONUȚ, clasa a XI-a, Liceul „Eugen Lovinescu” București, profesor îndrumător NEAGU CAMELIA, pentru lucrarea DIN IESLEA SUFLETULUI MEU (poezie), cu care a participat în cadrul SECȚIUNII II – CREAȚIE LITERARĂ a Concursului Național de Creație „SĂRBĂTORILE IERNII”, Ediția I – 2026, Adjud, jud. Vrancea, organizat de Revista universală de creație și atitudine culturală „Armonii Culturale” (ISSN 2247-1545), în parteneriat cu Editura „Armonii Culturale”, coordonator: prof. MARICICA STROIA – Școala Gimnazială „Mihail Armencea” – Învățământ Preșcolar.

Motivare: Concursul Național de creație „Sărbătorile Iernii” reprezintă o punte între suflet și tradiție, în care imaginația copiilor dă viață magiei unui anotimp al Copilăriei. El cultivă talentul, sensibilitatea și respectul pentru valori autentice. TROFEUL acordat nu este doar o recunoaștere, ci o încurajare, o aripă care susține visurile și încrederea în propriul har, ca dovadă a EXCELENȚEI.

Trofeul poate fi accesat/descărcat de AICI! 2. Trofeul SARBATORILE IERNII – Sectiunea II

Coordonator,

prof. Maricica Stroia

 

Din ieslea sufletului meu

 

Nimeni nu-și încheie rostul său pe-acest pământ,

sufletul e cea mai fragilă punte dintre ce-am avut și am pierdut,

este locul unde ochiul plânge peste zâmbetul așternut subtil

și nimeni nu va ști, de fapt, cum se simte o inimă biată.

Un înger i-a șoptit odată unei stele pe bolta sticlindă,

cuvântul ,,adio” nu e etern,

durerea este, însă, o lacrimă zadarnic scursă pe obraz,

un dor ce ne-a străpuns când n-am apreciat la vremea lor darurile avute

și doare, draga mea steluță, doare,

căci înger sunt și mi-aș întinde pân’ la răsărit aripile,

să aduc pe-acest pământ o ființă ce-a trebuit cândva să plece,

dar îmi frâng aripile până la apus când știu că n-o pot face.

Mă așez pe-un fir de ceară,

pe un nor departe,

și mă întreb, steluțo,

de ce nu știe omul să aprecieze la timp ceea ce are?

De ce se îneacă în plânset surd și inima i se stinge,

când ființa dulce a fost și știe că de venit, ea nu mai vine.

Și știi, steluțo, Nașterea Domnului este-o sărbătoare în familie,

lumina pătrunde prin toate camerele inimii

și uită să o stingă,

copiii fac mătănii în zăpadă,

se cred la rându-i îngeri,

sunt iarăși pruncii mamei,

desprind de pe la streșini țurțuri,

mâinile li-s pulbere de gheață

și-n felinarul de pe stradă aievea vântul suflă,

dar sunt, din nou, copii

și visul îi atinge lin pe gene,

când s-or trezi sunt ceea ce își vor dori.

Și știi, steluțo, în case focul arde,

bradul uită că a fost sacrificat de la a sa familie pentru bucuria alteia,

copiii stau în brațele bunicii,

nu știu că timpul e necruțător și o va îmbătrâni,

steaua conduce ca o prințesă împărăția globurilor,

iar în cuptor, cozonacul așteaptă a fi pus pe masă.

Și știi, steluțo, Crăciunul este ceasul speranței,

clipa în care familiile își unesc inimile,

respiră toți aroma de portocală

și cugetă că viața îi va ține pe toți laolaltă.

Te rog, steluțo, este vremea dorințelor luminate,

îmbracă tu pe cer o inimă mare

și amintește-le oamenilor să iubească mai mult și mai des,

mai profund și mai tandru,

să iubească cât au pe cine,

să nu se cufunde în lacrimi când nu îi mai așteptă nimeni,

să le fie veșnic sufletele ca la masa de Crăciun,

să nu uite în veci că dragoatea-i biruitoare.

Vă rog, oameni mari sau mici,

iubiți așa cum știți,

vă rog doar să iubiți!

 

Magher Costi Ionuț

Liceul Teoretic ,,Eugen Lovinescu” București, Clasa a XI-a

Profesor îndrumător: Neagu Camelia

Facebooktwitterby feather