Poate, toamna…
Autor: Eugen Serea

Sau, poate, e-o toamnă ca oricare alta,
În ea curge vinul, din ea mușcă Dalta,
E frunzei mormântul și leagăn seminței
Și roadelor templu, altar al credinței
Că-n muntele Arcei pierdute a iernii,
Ne-așteaptă, cu pace, străbunii, eternii…

Și, poate, doar toamna mai știe răspunde
De ce pleacă păsări din suflet și unde?
Mai este nădejde curată, de viață,
Când cade, în noapte, cortina de gheață?
Sau Moartea e, totuși, A-toate-stăpână
Pe gândul din minte, pe aur din mână?

Cum, poate, doar toamna minuni să mai facă
Și inimi să nu se revolte, să tacă?
Deși, tot mai rece, se tânguie vântul
Și bântuie cețuri și geme pământul,
Petalele roșii de brumă sunt arse
Și berzele duse din zbor nu-s întoarse…

Să fie, ea, toamna, remediul din urmă
La viermele spaimei ce-n măduvă  scurmă?
Să dea surogate, să vândă iluzii,
Să-mprăștie droguri ce-alină obtuzii?
Să-nchege spirale, sfidând telomerii,
Cu focuri ce-afumă și vindecă merii?

Mai știi, poate toamna aduce ispite
Ce-s nemaivăzute, pe nepregătite,
Ne-ncearcă tăria, rapid lămurește,
Nu-ncheie povestea în coadă de pește,
Discerne nuanțe, verifică probe
Și nu se-nfioară de mantii, de robe…

Și iată că toamna e-n mine, e-n tine,
În seva cucutei și-n stup de albine,
Se-ndură de unii, nu-i cruță pe alții,
De ea se cutremură chiar și Înalții,
Că nu vrea să uite, dar poate aduce
Un tron, o oglindă, o punte, o cruce…

***

Vis de toamnă
Autor: Eugen Serea

Cădeau din cer luceferi și-n pace se-așterneau,
Foșnea sub pași de înger covor de frunze moarte
Și ale iernii spaime de sine mă cerneau,
Știa doar vântul rece pe unde să mă poarte…

Se-ntunecase-n mine de-atât amar de nori,
Cu țipete de jale mă sfâșiau cocorii,
O lacrimă ucise în ochiul meu culori,
Bătea în tâmplă noaptea luptându-se cu zorii…

Mi se plecau copacii, umili, pân-la pământ,
Se tânguia văzduhul de frumusețea verii,
Rafalele de ploaie jucau fără de cânt,
Slujea tăcută luna vecernia tăcerii..

Dar, deodat’ Abisul în suflet mi-a-nflorit
Ca unui prunc grădina-nghețată din fereastră:
,, O , Doamne, Nemurirea în mine n-a murit!”
Și m-am trezit icoană, Lumina mea Albastră…

by

Referinţă Bibliografică

Versuri de Eugen Serea/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 5 noiembrie 2021