VICTORIA BOBESCU
UN POET: ERNEST DUMELE
Am participat, în după-amiaza/ seara zilei de 21 noiembrie 2022, la o aleasă adunare comemorativă, într-o grupare de elită intelectuală, unde gândurile și simțămintele celor de față (literați de prestigiu, sub egida cunoscutului scriitor Eugen Dorcescu și a soției sale, scriitoarea și universitara Mirela-Ioana Dorcescu) s-au îndreptat spre trei poeți (Ana Pop Sîrbu, Lucian Bureriu, Ernest Dumele), care, în acest an, s-au mutat la Domnul, care, așadar, nu mai sunt, fizic, printre noi, dar continuă a fi prezenți, în duh, în cuvânt și în aducerea-aminte, veghindu-ne, din eternitate, din nemărginiri astrale, sau, de ce nu?, din metafizice „Frunzare printre stele”.
Cu această ultimă sintagmă și-a pecetluit stihurile unul dintre cei comemorați, atât de minunat, în acea seară de neuitat, poetul pe care-l păstrez în memorie cu mult respect și afecțiune și căruia încerc a-i creiona, în semn de omagiu postum, un scurt și înlăcrimat portret: ERNEST DUMELE
Am fost colegă de liceu cu Ernest și cu soția sa, dr. Susana Dumele (prezentă și dumneaei în pomenita seară)..Viața ne-a păstrat împreună, iar cu prilejul unei vizite, pe care le-am făcut-o vechilor și fidelilor mei prieteni, am constatat că Ernest iubește, în egală măsură, poezia universală și poezia românească.
Cu timiditatea care-i era caracteristică, mi-a mărturisit că are în manuscris câteva poezii. L-am rugat, cum era firesc, să mi le citească, promițându-i, entuziasmată, modestul meu ajutor pentru publicare.
A început, astfel, o activitate aproape zilnică, ce a durat ceva timp, cu polemici, cu ajustări și corecturi, critic sever fiindu-ne soția lui Susana.
Ernest a fost un cerebral, o inteligență vie, un ins dotat cu un ascuțit simț al umorului, dar și cu o fermecătoare autoironie. A fost un soi de „ouvrier”, pentru că, în afară de compunerea versurilor, desena, învăța limbi străine, alcătuia careuri de rebus, iar, în profesia lui de inginer chimist, era recunoscut ca un bun specialist.
Acest om atât de înzestrat intelectual, a îndurat suferințe fizice greu de imaginat, pe care le-a depășit mereu, de-a lungul anilor, cu ajutorul soției sale.
Rodul muncii noastre comune pe tărâm literar s-a fructificat, în ajun de Mos Crăciun, 2018, prilejuind o mare bucurie, atât nouă, colaboratorilor, cât și poetului bolnav, prin editarea volumului de versuri „Frunzare printre stele”, publicat la Editura David Press Print din Timișoara.
La apariția acestei cărți, dragi nouă tuturor, au contribuit și persoane apropiate: Doina Silagi, la redactarea textului, și Lucia Cristea, cu ilustrarea grafica a versurilor.
Citez, cu multă emoție și cu pioasă amintire, câteva versuri preferate de poet. Iubea florile de păpădie, atât de frumoase, dar atât de trecătoare, cum, de fapt, este și viața:
„Ani de păpădie ,
Lungi căderi, alene,
Spre răgaz îmbie,
C-un sărut, pământul
Leagă pe vecie”.
by