Sunt fiică de veteran!
Cu ochii umezi şi inima zbătându-se de emoție am retrăit, de sute de ori, alături de familie, scene ale celui de-al doilea război mondial, descrise cu un talent deosebit şi cu detaliile care au rămas întipărite pe veci în mintea şi inima tatălui meu, Anton Alexandrescu, soldat al armatei române, participant la ceea ce a fost şi a rămas, până la ultima-i clipă, evenimentul marcant al vieții lui.
Plecarea la cele veşnice mi-a rănit sufletul şi mi l-a sărăcit. Am rămas fără amintirile pe care numai el avea puterea şi răbdarea să mi le țină vii. Poate că le tălmăceşte şi acum cu leatul şi cu frații sosiți la cer înaintea sa, grăbiți de schijele cu care s-au întors la vatră. A luat cu el pentru vecie, printre altele, şi povara luptelor din tranşee.
Uneori, gândurile dor! Când nostalgia mă înconjura mai tare, sleindu-mi sufletul, am întâlnit un OM. Un OM, care a avut idea, înțelepciunea şi puterea să scrie amintirile supraviețuitorilor războiului. Numele său este Gheorghe Olteanu! Este cronicarul teleormănean care ne-a îmbogățit bibliotecile cu multe alte cărți de valoare, dintre care amintind două spun destul pentru o viață de profesor-autor: ,,Dascăli de pe valea Clăniței,, şi ,,De la Darie la Nică,,.
Am primit vestea ca pe un pansament pe o rană deschisă, ca pe o mângâiere pe fruntea îndurerată. Alături de autor şi distinsa-i soție, am parcurs cu sufletul şi mintea, toate etapele creației de excepție, care este cartea ,,Amintiri din tranşee,,.
Mai târziu am aflat că pe drumul paginilor a fost împreună cu prietenul său, coautorul Gheorghe Pietreanu. Am fost fericită să le prezint pe domnul Florea Popescu, veteran cu merite deosebite, profesor din Scurtu-Mare, satul meu natal.
Munca autorilor a fost grea. Muncă de documentare! A început cu vizitele la veterani, care au fost adevărate lecții de istorie.
Domnul Olteanu, impresionat de ele, mi le-a împărtășit. Le-am ascultat cu inima bătând puternic, pentru că mă regăseam în toate spusele veteranilor, mă întâlneam prin ele cu tatăl meu, cu copilăria, cu amintirile noastre…Ii mulțumesc mult, îi sunt datoare!
Anul 2015 a trecut de jumătate! Pentru mine, cel mai frumos fapt din el este gestul autorilor Olteanu şi Pietreanu de a scrie o filă de istorie, de față cu supraviețuitorii, aceşti bravi români, veterani ai județului Teleorman, aflați în pragul unui secol de viață.
Din păcate, despre veteranii care nu mai sunt, nu se scrie în carte.
Sper într-o întregire a memoriei Teleormanului!
Cu mâna tremurândă adaug şi eu câteva versuri dedicate celor rămaşi pe câmpul de luptă, eroilor noştri.
S-a întors c-o stea, ranița ta!
Soldatule! Simbol de țară,
Plecat în lupte-mbărbătat!
Eu ți-am dorit o primăvară
Dar gloanțele te-au secerat!
S-a întors c-o stea ranița ta,
Soldatule iubit de Zei!
Într-un catarg s-o ridica,
Când tu te vei uni cu ei!
Va flutura drapelul țării,
Vei fi slăvit și decorat,
Trecut în cartea neuitării,
Tu, vei rămâne neplecat!
Soldatule, simbol de țara!
Eu nu te mai pot ajuta
Dar,voi sădi în primăvară
Un pom în amintirea ta!
VIRGINIA VINI POPESCU
14 August 2015, Alexandria
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..