Dorul albastru sacru mă cuprinde
din zid de Voroneț sculptat de vreme,
în rugăciuni aștept ca să mă cheme
ascetici sfinți cu fețele livide.
Petec de cer în strana mântuirii
ai dat culoare sfintei liturghii
adusă pe aripi de nostalgii
în evantaiul din parfumul serii,
Când clopotul a rezonat cu cerul
și-n vibrația celestă profundă
a mângâiat azurul cu o undă
în care a ascuns tăcut misterul,
Un tainic gând o candelă aprinde
chezașă pentru patimi trecătoare,
cu vraja libertății o să zboare
și-n suflet un albastru dor mă prinde…