Trăi-vor surzi, lipsiți de apa vie
Și orbi vor fi cei fără de lumină.
Ca muți sunt toți născuți a fi jivină,
Nebuni ajung crescuții-n colivie.
Deși-s făcuți la început din tină,
Primesc botez și sfântă cununie,
Prea slab smeriți la Sfânta Liturghie,
Își uită des divina rădăcină.
Când au necaz și nu mai pot să doarmă,
Nu pot găsi poteca de salvare,
Vorbesc urât și-n cale totul sfarmă
Turnând pe gât otrava din pahare.
Ai casei stând în stare de alarmă,
Nu fac nici rugi și nici nu cer iertare…


