Formând o triadă de zile memorabile, decembrie începe cu Ziua Marii Uniri. Întâia zi a lunii este cea care semnifică, alături de 10 Mai, Ziua Regalității, sărbătoarea cea mai însemnată a consolidării ființei țării, tăriei, bunăstării, libertății și dreptății neamului românesc.
Se deapănă apoi, pe mosorul lunii decembrie, sporit an cu an în neîncetata, implacabila veșnicie, ziua dureroasă a comemorării Regelui Mihai, brav și în același timp tragic erou al neamului românesc pe care poate că numai România de mâine îl va reașeza în adevăr, onoare și recunoștință de anvergura acoperirii istoriei unei jumătăți de veac trecut și la răscrucea a două veacuri și milenii.
Între toate aceste trei zile cardinale pentru istoria României moderne este legătura de aur fluid al sărbătorii universale, Crăciunul. El aduce și dă pacea…!
Naşterea Domnului şi renaşterea lumii, de peste două milenii revarsă asupra întregii lumi creștine o lumină spirituală inefabilă, cea mai dătătoare de bucurie și speranță, fără de care umanitatea ar avea lipsă o cultură, o credință, un sens fundamental al tuturor…!
Bethleemul nu este numai în Israel, el se regăseşte în noi, pacificându-ne sufleteşte; ieslea Bethleemului este sălaş de lucrări împlinitoare şi ziditoare. Sub aspectul importanţei evenimentelor şi al frumuseţii grandioase şi scânteietoare, Naşterea Domnului este sărbătoarea cea mai adânc aducătoare de simţiri înrădăcinate în credinţa şi datinile neamului românesc…!
Împreună în gândul credinței cu Familia Regală a României, națiunea română sărbătorește de la jumătatea veacului al nouăsprezecelea până azi, în veacul și mileniul ale căror praguri le suntem contemporani, Crăciunul…! Conștiința neamului românesc și a Familiei Regale a României, poartă cu sine în aceste zile sărbătorești, ca întotdeauna, amintirea și simbolurile lunii decembrie în a cărei consistență evenimențială predomină momente cruciale de istorie și spiritualitate creștină.
Decembrie nedrept, al abdicării, dar și decembrie al Nașterii Sfinte…, decembrie trist, cel mai trist, al Funeraliilor Naționale ale Regelui Mihai I…! Însumate, aceste trei zile și altele două – Ziua Marii Uniri (1 Decembrie) și ziua nașterii Regelui Mihai I al României (25 decembrie), dau intensitate forței simbolice a unui corolar de istorie. Pe albia destinului țării și națiunii, ele sunt seva unui decembrie curgând din izvoarele vieții și-ale lacrimilor românilor…!
La 5 decembrie 2023 s-au împlinit șase ani de la stingerea din viață a Majestății Sale Regelui Mihai, ale cărui funeralii au avut loc în ziua de 16 decembrie 2017. Trăim în decembrie emoțiile unei memorii iubitoare pe făgașul timpului fără bunul nostru rege…! Dar loialul monarh nu a coborât și nu va coborî niciodată în cripta regală a Catedralei Arhiepiscopale de la Curtea de Argeș, aceasta s-ar întâmpla doar dacă națiunea română l-ar uita, fapt căruia i s-ar împotrivi pururea forța adevărului istoriei noastre. Mihai I, rege eroic al României, făuritor, apărător și chezaș al aspirației de libertate, integritate, spiritualitate și prosperitate pentru neam și țară sub destinul unor radicale transfigurări geopolitice mondiale și implicit unor adânci răscruci și răscroieli de orânduiri, soldate cu abdicarea regelui prin forță și șantaj – căci regele a fost abdicat, nu a abdicat –, abolirea forțată a monarhiei, proclamarea unei republici ilegitime și punerea națiunii în jug greu, pentru îndelungat timp de tortură, de către un regim comunist în solda Moscovei…!
Anul 1989 a venit ca un răsărit de soare la sfârșit de decembrie, deși schimbarea profundă și definitorie nu s-a produs nici până azi, mișcările populare jertfitoare, cu vărsare de sânge neavând ca rezoluție schimbarea formei de guvernământ ca act legitim restaurator, ci doar învestirea unor noi președinți cu altă pălărie. Regelui și Familiei Regale a României li s-au permis, nu fără opoziție atroce și tergiversări securisto-comuniste crâncene, să se întoarcă în patria lor. În toți anii săi, de la acest act de dreptate tardiv, ce i s-a făcut în sfârșit, odată cu alegerea lui Emil Constantinescu în funcția de președinte al României, Regele Mihai s-a implicat cu reale și importante răspunsuri pentru țară în admiterea noastră la NATO și integrarea în Uniunea Europeană – tot ce a susținut și realizat Familia Regală a României în acest sens nu se cunoaște nici suficient nici deplin adevărat, pentru că istoricii, academicienii, elitele și politicienii în primul și în primul rând fie lucrează foarte lent pentru aceasta, fie nu au știință, fie nu au interes ori voință…., una dintre acestea, mai multe sau toate sunt în capul acoperirii în continuare a istoriei noastre cu falsuri, manipulări, interdicții, oprimări…! Trăim într-un timp necurățat cuprinzător și definitiv de petele politicii moscovito securisto comuniste, dar nu numai, plantate în fața orizontului nostru ca o pâclă de minciună, nerușinare, iresponsabilitate, hoție, parvenire, încrâncenare pentru putere cu orice preț, fraudarea avutului public, distrugerea educației și învățământului, abandonarea bătrânilor, sărăcirea populației…!
Decembrie al fiecărui an este locatarul temporal al destinului românesc cu bagajele la ușă, ajuns în momentul terminus al lui pe calendar și în viața unei patrii și națiuni. În urma lui rămân istoria și cronicile pline de argumentele faptelor. Decembriul nostru românesc acoperă un destin național cu profunde, temeinice și consistente semnificații regale. Cele mai multe dintre ele având în centrul lor pe Majestatea Sa, care, la rându-i a conturat coordonatele istoriei veacului său și-al nostru cu perspectivismul a tot ceea ce a însemnat din toate acestea calea spre viitor.
Decembrie 2023, ianuarie 2024…! Ne aflăm la porțile timpului pe care un an intră și un altul pleacă. Necuprinsa singurătate de dincolo de veacuri nu absoarbe niciodată în liniștea seninătăților în care oamenii abjecți coabitează cu prețul obidirii propriului frate și mutilării propriei patrii pe eroii ei. Ei sunt vrednicii noștri regi ce-au predat moșia și soarta noastră de la monarh la monarh, pentru a le acoperi de lumina administrării și apărării lor înțelepte.
Urmăm întotdeauna cu credință, neclintire și iubire pe Majestatea Sa Margareta pe drumul de rectitorire a unei Românii Restaurate pe temelia garanției istorice și de perspectivă a Monarhiei Constituționale. Purtăm respect cuvenit și admirație motivată fixate într-un reper călăuzitor, Alteței Sale Regale Radu, Principele Consort al României.
Cu astfel de valori împreună, traversăm acest timp românesc și mondial cu nesfârșite și complicate reașezări, mâhniri, apăsări, conflicte și confruntări. Decembrie în care trăim ziua de azi e un drum spre 10 Mai pe care răzbatem către România monarhică, restaurată…!
(Aurel V. ZGHERAN)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..