Dragilor!
În acest an, soarta a decis să ne răsfețe pe noi, femeile, într-un mod inedit: am simțit bucuria de a fi mamă, fiică, dar și femeie, într-un sălaș divin – Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu”.
În atmosfera de basm a Centrului, o mare de oameni frumoși la chip și la suflet s-au încins în hora recunoștinței pentru cea care va rămâne de-a pururi MAMA.
Ne-am alintat urechile cu poezii superbe, am cântat împreună, am depănat șirul celor mai divine amintiri, trăite acasă, lângă mama, ne-am veselit, așa cum se veseleau cândva mamele noastre, ne-am bucurat unii de alții…
Alese mulțumiri, cu deosebit respect, distinsului scriitor Traian Vasilcău, pentru onorabila invitație, pentru clipele sublime, petrecute în compania unor suflete atât de frumoase! Prețuire tuturor, pentru calda găzduire, pentru buna organizare, pentru dăruire și pentru aplecarea asupra valorilor feminine! Mulțumim pentru prilejul de a lacrima, îngenuncheați fiind în fața „Icoanei Mamei”, suflete dragi: Elena Dabija, Ștefan Sofronovici, Natalia Dabija Corghencea, Rodica Cîrja, Bobotrin Olesea! Fiți binecuvântați!
Fiți fericite, scumpe femei! Lăsați-vă iubite de viață, dezmierdate de bunul Dumnezeu și purtate cu infinită dragoste în lumea împlinirilor supreme!
Te iubesc, Mamă! Te iubesc, scumpa mea fiică! Vă iubesc, neprețuitele mele surori! Te iubesc, dulcea mea nepoțică! Vă iubesc, dragi femei!
Plămadă a iubirii
(dedicat femeii)
Când te-a înfiat pământul,
În fâneața fericirii
Ți-au căzut pe frunte-atunce
Iarbă, flori, tot ce-i frumos;
Ți s-a dat luxos cuvântul,
Să-ți pui miere-n trandafirii
Gândului, să te arunce
Soarta-n zborul luminos.
Când ți-a dăruit veșminte
Cerul împânzit cu aștri,
Ți s-a scos pe tavă Raiul:
Bezna lumii s-o înfrunți;
Azi te-aprinzi în legăminte
Cu toți zorii tăi albaștri:
Vremi schimbatu-ți-au vechi straiul,
Mergi pe alt morman de punți.
Poate ești nevindecată,
Azi, de timpul care doare,
Poate-n cearcăne-ți sunt visuri,
Pofte-ngheață-n așteptări,
Dar, poate, că ești ce-odată
Doar visai să fii: o floare
Revenind din Paradisuri,
Să fii luciu în cărări.
Drept să știi: venind aice,
Să aduci Stăpânul lumii,
Tu, de fapt, cu nemurirea
Te-nfrățeai, cu-azur curat
Și-ai lăsat să te ridice
Însăși stana sacră-a culmii,
Să-nțelegi că doar iubirea
E în tine, ne’ncetat.
Autor: Geta Lipovanciuc


