Firul de iarbă

Adoarme firul ierbii în blândă legănare
De brațe nevăzute, iar vântul îi sărută pe frunte, la culcare,
Făptura de lumină și rădăcini amare
A grijilor de mâine și spaimelor de ieri…

I-a spus Povestea Vieții, în șoaptă, ca o mamă
Și i-a cântat din frunze pe ramuri de copaci,
Să guste bucuria, să nu-i mai fie teamă
Și-n vis de coasă rece prin somn să nu mai geamă:
,, -Dormi, ingerașul mamei!…Hai, taci cu mama !…Taci…

Nu este nicio floare frumoasă ca și tine,
La buruieni veghea-voi să nu îți facă rău,
Tu iți înalță firea spre slăvile divine,
Stai tare în pământul ce toate-n el le ține
Și soarele cinstește-l, că el e tatăl tău!

Veni-vor peste tine și secetă și ploaie
Și mii de guri flămânde să te înghită-or vrea,
Să nu le lași cu frică ființa să-ți înmoaie,
Ia seama, în furtună, cum trestia se-ndoaie,
Dar nu să-ngenuncheze, ci iarăși drept să stea…

Întinde-te-n adâncuri spre tainice izvoare
Și zbori spre cer, copile, că raze-ți dă în dar!
Vei învăța că toate vor trebui să zboare,
Iar cine nu învață, se-ntoarce-n lut și moare:
E fiecare-o jertfă, iar Lumea-i un altar…

Când auzi-vei coasa, în sevă, pe aproape,
Chiar dacă te-nfioară, deloc să nu te pierzi,
Apleacă-te în rugă și-n roua de pe pleoape,
În veci nu poate bezna Lumina să o -ngroape:
Vei învia la anul în zeci de fire
verzi!”

Micuțul fir de iarbă zâmbește-n somn…Visează
Oceane vegetale, de valuri fremătând,
Sub mângâierea lunii…Și vântul îl veghează
Liturghisind miresme în noaptea vie, trează,
A verii ce așteaptă alt anotimp la rând…

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Firul de iarbă/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 19 octombrie 2021