Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – Firul de iarbă

Eugen Serea – Firul de iarbă

Autor Eugen Serea

Firul de iarbă

Adoarme firul ierbii în blândă legănare
De brațe nevăzute, iar vântul îi sărută pe frunte, la culcare,
Făptura de lumină și rădăcini amare
A grijilor de mâine și spaimelor de ieri…

I-a spus Povestea Vieții, în șoaptă, ca o mamă
Și i-a cântat din frunze pe ramuri de copaci,
Să guste bucuria, să nu-i mai fie teamă
Și-n vis de coasă rece prin somn să nu mai geamă:
,, -Dormi, ingerașul mamei!…Hai, taci cu mama !…Taci…

Nu este nicio floare frumoasă ca și tine,
La buruieni veghea-voi să nu îți facă rău,
Tu iți înalță firea spre slăvile divine,
Stai tare în pământul ce toate-n el le ține
Și soarele cinstește-l, că el e tatăl tău!

Veni-vor peste tine și secetă și ploaie
Și mii de guri flămânde să te înghită-or vrea,
Să nu le lași cu frică ființa să-ți înmoaie,
Ia seama, în furtună, cum trestia se-ndoaie,
Dar nu să-ngenuncheze, ci iarăși drept să stea…

Întinde-te-n adâncuri spre tainice izvoare
Și zbori spre cer, copile, că raze-ți dă în dar!
Vei învăța că toate vor trebui să zboare,
Iar cine nu învață, se-ntoarce-n lut și moare:
E fiecare-o jertfă, iar Lumea-i un altar…

Când auzi-vei coasa, în sevă, pe aproape,
Chiar dacă te-nfioară, deloc să nu te pierzi,
Apleacă-te în rugă și-n roua de pe pleoape,
În veci nu poate bezna Lumina să o -ngroape:
Vei învia la anul în zeci de fire
verzi!”

Micuțul fir de iarbă zâmbește-n somn…Visează
Oceane vegetale, de valuri fremătând,
Sub mângâierea lunii…Și vântul îl veghează
Liturghisind miresme în noaptea vie, trează,
A verii ce așteaptă alt anotimp la rând…

 

Facebooktwitterby feather