Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – Ecce homo

Eugen Serea – Ecce homo

Eugen Serea
Ecce homo

Acesta-s eu: o umbră-n lutul firii,
Născută ba de soare, ba de lună;
Dar cerul când îmi fulgeră și tună
M-ascund cu spaimă-n spini, ca trandafirii…

Acesta-s eu: un fum care se urcă
Din tămâieri sau jertfă idolească;
Mai sănătos, mai gata să bolească
Mi-e sufletul când vântu-mi dă de furcă…

Acesta-s eu: o lacrimă fierbinte
Palpabilului efemer de tină
Sau neajunsei Raze de Lumină
Și mă topesc în marea de cuvinte…

Acesta-s eu: un Dor cât Universul,
O clipă-n Timp și doar un punct în Spațiu;
Clepsidra-n jos mă soarbe cu nesațiu,
Spiralele îmi cenzurează versul…

Acesta-s eu: o pasăre captivă
Într-a nimicniciei colivie…
Cântând, se simte liberă și vie
Și zboară-n colivii mai mari, naivă…

Acesta-s eu: o flacără plăpândă
Care e bună doar când luminează;
Însă arsura ei când înfierează
E-abandonată-n bezna cea flămândă…

Acesta-s eu: o undă-n Apa Vieții
De lepădată Piatră Unghiulară,
Luceafărul viclean al dimineții
Să nu răsfrângă-n vis Steaua Polară…

Acesta-s eu: între hotare – Semnul…
În stânga e Iluzia din lume,
În dreapta – i Adevărul fără Nume
Și-ntre pământ și cer: eu, Tu și Lemnul…

( vol. Vecernie )

Facebooktwitterby feather