TU, ȚĂRANE…

Florentina Savu

Tu, țărane-al gliei Domn,

Te-ai împiedicat în „somn”…

Nu mai ai căruță, plug

Dar grijile îți stau drug

Pe la ușa-ți cea crăpată

De o soartă blestemată.

Nu mai ai obor, nici oi

Și ai strâns multe nevoi…

Câinii-i lași liberi pe drum

Că n-ai mâncare, un pumn,

Pentru ei și copilași,

Cu suspine „te îngrași!”

Privești trist în sus la cer

Și-ți trimiți rugi în eter,

Prin ogradă n-ai găini

Și nici hămăit de câini,

Pân’ și mâța a plecat

Să caute-n lung și-n lat

Un pic de pâine, ceva,

Că o roade mult foamea!

Sărăcia râde-n colț,

Cât ai vrea să-i retezi „clonț!”

Pământ ți-ai dat pe nimic

Vezi? Primești pe el un pic,

Cât de foame să nu mori…

Nu mai ai nici sărbători,

Porc nu mai ai în coteț,

Ai rămas un nătăfleț…

Strănuți de zor și tușești,

Cu ce, Doamne, să îl crești?

Loc de muncă nu mai ai,

Ești liber să stai pe plai

Să admiri iarba crescând

Și florile înflorind,

Să mănânci frunze și flori

Până când o fi să mori…

Vai, țărane! Plângi pământ,

El ți-a fost avutul sfânt

Dar lacomii ți l-au luat

Și te-au lăsat dezbrăcat,

La voia sorții să stai

Și să cânți mereu la „n-ai”,

N-ai nimic, n-ai ce-ai avut,

Numai Domnul îți e scut!

Țara-i vândută demult,

În suflet ai strâns tumult

Iar ca mâine o să mori,

Ce-or să fac-ai tăi feciori?

Viață de câini vor avea,

Vai de țărișoara ta!

Caimacul i-a fost mâncat

Și-o mai reveni vreodat’?

by

Referinţă Bibliografică

TU, ȚĂRANE… de Florentina Savu/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 6 februarie 2022