Viorica COBUZ: MAMA- FLACĂRA NESTINSĂ A SUFETULUI
Astăzi, se împlinesc 4 ani, de când scumpa mea mămică a plecat într-o lume mai bună, acolo unde nu există durere nici întristare, dar a luat cu ea și sărbătorile de iarnă, noi în astfel de momente parcă plutim, nu avem o stare bună, nu ai cum. Mama nu poate fi înlocuită niciodată, mi-e dor de mâinile neobosite care ne pregătea în ajunul Crăciunului, cu toată dragostea, turte rupte, cozonaci gustoși și pufoși, bucate tradiționale. Mi-e dor de glasul ei duios, avea o voce dumnezeiască, cu care ne cânta și ne dezmierda cu ale sale dulci cuvinte. Avea un suflet ca o pâine rumenă, scoasă din cuptor, mereu își ajuta frații năpăstuiți de soartă sau pe oricine care venea la ea, poartă era deschisă întotdeauna și ușa sufletului, sfătuia pe toți ce-i cereau ajutorul și-i omenea cu ce avea mai bun în casă, era respectată de toată comuna. Am adunat atâta durere, de atâta dor, îmi curg lacrimi pe obraz fără să vreau, nu am o stare bună, îmi propun să fiu puternică, dar nu pot, de piatră dacă aș fi, nu pot să fiu pasivă. În popor, se spune că lacrimile îi sting lumina, dar o voi reaprinde iar și iar cu binecuvântarea Domnului. Of, mămico dragă, știu că acum ești îngerul nostru, ce ne protejezi, îți întinzi aripile cum îți întindeai brațele când eram mici, să ne îmbrățișezi și să ne îmbărbătezi, să ne pregătești să înfruntăm viața. De câte ori am ridicat privirea către cer, rugându-me să ne trimiți un semn și să ne ajuți când avem un necaz. Îți mulțumesc pentru tot, de-ar fi să mă mai nasc odată, tot pe tine te-a aș alege să-mi fii mamă, te port în suflet ca pe o icoană vie. Nu te vom uita niciodată, te-am iubit și te voi iubi până la regăsirea noastră. Candela durerii e nestinsă, bunul Dumnezeu să te odihnească în pace și-n lumină veșnică, în Împărăția Lui!
Viorica Cobuz, București
Născută la Slobozia, Urechești, Bacău
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..