Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ANIVERSĂRI » Al. Florin Ţene: DE SÎNZIENE

Al. Florin Ţene: DE SÎNZIENE

În noaptea de Sînziene

 

În grădina mea se adună

Zânele în nopţi cu lună

Şi se prind de mâini încet

Lin săltând în menuet.

 

Eu cuprins de nerăbdare

Stau cu umbra în aşteptare,

Închid ochii, deschid ochii,

În vârtejul alb de rochii.

 

Mai apoi din feerie

Gândul ş-ar dori soţie,

Insă zânele prind veste

Şi se mută în poveste.

 

Poetul şi Sânzâiana

 

Din umbra cerului spre înserate

Aluneca pe-o rază cu minuni

Poetul venind din poeme şi păcate

În noaptea sânzienei cu rugăciuni.

 

Tăiase Poetul cu pana fereastră în cer,

Speranţă de lumină şi rugăciune,

Sânzâiana asculta melodiile ce pier

În cuvintele heruvimului, o minune.

 

Seara rugăciunea ei era o speranţă

Aştepta ca Poetul să-i deschidă Cerul,

Însă el venea pe-o lumină nevăzut la faţă

Călind în versuri verbul ca oţelul.

 

Sângele-i ardea ca viscolul în munte

Rugăciunea pălea în tăcere la icoană

Când Poetul îşi făcea din cuvinte punte

Spre inima ei împietrită în ruga din strană.

 

Dimineaţa când năvăleau zorii albi

Sânzâiana aştepta heruvimul să vină,

El rătăcea prin câmpii cu boi codalbi

Adunând pentru ea în cuvinte lumină.

 

Seara aştepta Poetul din Cer să răsară

Spunând rugăciuni citind de pe foi

Însă roua gândului, amară,

Înlăcrima tăcerea pentru amândoi.

 

 

AL. FLORIN ȚENE

Facebooktwitterby feather