Eugen Serea
Taina

E un mister adânc și greu în toate câte sunt sub Soare,
Deși nimic nu este nou, deși întreaga Fire doare,
Că suspinând după Eden (nu cel ce-a fost, cel ce-o să fie)
Ascunse în deșert sunt mări, precum în om e Apa Vie;
Dar noi, vrăjiți de aparent, de stralucirea-i efemeră,
Uităm de sufletul etern, captivi într-o străină Sferă

Și-n drumul nostru către iad, pavat cu bunele intenții,
Avem speranțe pentru noi, iar pentru alții doar pretenții,
Ostatici brațului spiral, obișnuiți cu sechestrarea,
Deși am fost răscumpărați, ne temem că eliberarea
Înseamnă temniță și lanț, înseamnă gratie, cătușă,
Mai bine tot prizonieri, dar fără de zăvor la ușă.

Luminile acestei Lumi aruncă umbre, în tăcere,
Peste palate de cleștar, peste colibele mizere,
Noi suntem liberi, doar să vrem, dar asta nu știm ce înseamnă,
La ce excese fără chip, ea, libertatea, te îndeamnă
Și mai recuperezi comori de pe corăbii scufundate? Rămânem sclavi moderni, docili, dar între ziduri de cetate…

Se-nvârte-ntruna, dextrogir, un carusel ca o tornadă
Ce în tentaculele ei se zbate Timpul, sfântă pradă,
Un amalgam de melodii iubind flașneta falsă, sobra,
Vrăjește pierde-vară tâmp, ca un fachir cu fluier, cobra,
Se vând, se cumpără minuni, toți se distrează, ca uitarea
Să le aștearnă văl pe ochi, cum scoici pe țărm așterne marea.

Prin bâlci de vechi deșertăciuni, eu încă mai cutreier semeni,
Poate-ntr-un zi am să găsesc un paradox a doi bieți gemeni,
Incertitudinea sfidez, dar ca principiu, nu ca soartă,
După potcoave de cai morți, am dezgropat Stelară Poartă,
Au să mi-o ia, de prin șopron, bărbații îmbrăcați în negru,
Eu, la un blitz, uita-voi tot, dar voi rămâne tot integru

Și am să caut, până mor, o Taină mai presus de toate,
Pentru că știu că nu-i un mit, pentru că știu că se mai poate,
E între Templu și Altar, unde au fost uciși profeții,
Într-o icoană de Cuvânt ce o cioplesc anahoreții,
Chiar de în bezna tot mai grea, tot mai puternice tenebre
Supun necunoscute noi unor satanice algebre,

Ereditarii șerpi de foc, încolăciți pe caducee,
Inspiră numai eșuări, nu cântece de cetacee,
Graalul este căutat și Chivotul pierdut al Legii,
Peste Hotar de netrecut, ce-ngenuncheaza chiar și regii,
Eu nu le cer, nu le râvnesc, în palmă port stigmatul Crucii,
Aștept doar clipa de răgaz, cât să mă cheme-n cuiburi cucii…

joi, 23 iunie 2022

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Taina/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 24 iunie 2022