ALFABETUL TĂCERII
Să nu mă-ntrebi dacă îmi este dor,
îți voi răspunde numai cu tăcere,
privește-mi, doar, tristețea ochilor
și-ai să găsești răspunsul în durere.
Păstrează-mă o clipă-n gândul tău,
o să tresară chipul amintirii,
cerul de plumb,cândva atât de greu,
va risipi neliniștea tăcerii…
O să mă-ntorc din colbul de pe drum
cu inima bătând în ritmul verii,
văzduhul va purta vechiul parfum
uitat demult în vraja blândă-a serii.
Rămân numai cuvintele ce dor,
în suflet cuibărește tristă toamna,
curg lacrimi din fântâna unui nor
ce își rotește cenușie coama.
Mă bântuie secundele ce pier,
pașii sunt grei,îi știe doar pământul,
aud doar glasul tău,plin de mister,
în glie, ostenit, se-ntoarce lutul!
Autor-Pompiliu Crețu


