A fost odată un crâșmar
Cu înclinații de cărturar.
Pierre Bon-Bon era bufon sadea,
Căci tare fistichiu se înțolea,
Dar mai cu seamă era foarte vestit
Pentru-n pateu de ficat desăvârșit.
Scria niște lucrări atât de clare,
Încât lumea le credea bizare
Și-n întreaga noastră urbe se zvonea
Că însuși Kant metafizica i-o datora.
Bon-Bon era de părere
Că spiritul are putere,
Dacă și stomacu-i pe măsură
Să digere bine o friptură,
Iar până și marea literatură
Se-asortează c-o fină băutură.
Într-o noapte grozav de vijelioasă,
Bon-Bon primi o vizită spăimoasă,
Căci însăsi Sătănimea Sa,
Binevoi a i se înfățișa,
Iar Diavolul cel șugubăț s-a lăudat
Că după ce pe filosofi i-a inspirat,
Suflețelul întreg le-a păpat;
Bon-Bon foarte atent îl asculta
Și de sorbit spumos nu înceta.
Iar cum lui Bon-Bon grozav îi mai plăcea
Să-ncheie un târg, fie și de nu-i folosea,
Lui Satan i-a scos la mezat,
Chiar suflețelu’ său împănat,
Însă Întunecimea Sa l-a refuzat,
Mărturisindu-i fățiș lui Pierre Bon-Bon
Că tot bând, și-a pierdut orice bon-ton
Astfel că nici Sătănimea Sa
De un așa bețiv n-ar profita,
Iar când Bon-Bon după necuratul o sticlă s-arunce vru,
Lanțul din tavan se rupse și candelabrul în cap îi căzu.
ANA IONESEI
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..