Of, sărăcia, drăcia dracului și-a făcut palat în buzunarul meu…!
Of, singurătatea, pocitania și-a făcut bulevard prin viața mea…!
Of, descurajarea, sucita și-a făcut hotar la marginea gândurilor mele…!
Of, cine-mi dădea vin îmi arată fântâna de la poartă…!
Of, cine-mi împrumuta sărutări mă scoate dator…!
Of, cine mă voia de bărbat își tămâiază bărbatul care a vrut-o…!
Of moartea, sluta dracului mă curtează…!
Of, dracul împielițatul are procură de custodele meu!
Of…!
Aoleu, stau într-o rână și mă apucă un junghi…!
Aoleu, uit că nu am ținere de minte…!
Aoleu, îmi trebuie ochelar ca să găsesc ochelarul pe care uit pe unde l-am lăsat…!
Aoleu, în loc de urechi mă bazez pe comunicarea prin strâmbături…!
Aoleu, împletesc trotuarul cu andrelele, nu-l merg cu picioarele…!
Aoleu, babele de altădată erau cotoroanțele mele, nu colegele…!
Aoleu, babele din cupletele cu mine fac play-bak cu sforăituri…!
Aoleu, nu mai pieptăn vârful creștetului, parcă-i fac altceva…!
Aoleu…!
Anamneza de mai sus, dramatică, nu prea este pură ficţiune a mea…! Căci, totuşi, mă rog unei psihiatre prietene de care mă leagă o afinitate afectivă așezată statornic pe o îndelungată, dreaptă și frumoasă prietenie, să îmi spună cât de bine mai stau eu cu ultimul etaj, în care aveam mai înainte chiriașă mintea…! Doctorița, curios, îmi spune să fiu fără grijă, că stau foarte bine.
Nați-o bună, că ți-am dres-o:..! Păi, cum bine, că eu stau de fapt curmeziş de față cu peste jumătate din populația României, cea care și-a luat țara înapoi, dacă toţi votanții tandemului Nicușor-Ilie și-or fi luat-o?!
Stau și eu și mă întreb următoarele:
Ce voiau și ce vor oamenii aceștia, care este linia axiologică a revoltelor lor de când își vor țara mai democrată decât a fost și va fi vreodată în lume o țară și statul mai de drept decât Judecata de apoi…! Simplu ca expunere, dar vast ca formula aplicabilă: „o țară ca afară”, acesta-i imnul stradal românesc contemporan. Foarte bine, și eu vreau, chiar dacă sloganul nu este de generic pentru emisiunea „La microfon melodia preferată”!
Păi, ia să vedem: ce înseamnă o țară ca afară ?! Nu-i așa că înseamnă în primul și în primul rând o țară cu o nație beneficiară de niște venituri mai mari?! Ba bine că nu! Păi, guvernul anterior ce-a făcut?! Nu cumva a mărit pensiile și salariile? Cum să nu?! Și-atunci, mă lămurește cineva de ce acei ce-au întors țara cu fundul în sus și și-au luat-o înapoi, acuma sunt satisfăcuți că ce s-a dat oamenilor, ca România să fie o țară ca afară s-a luat înapoi?! Păi vrem o țară ca afară geografic sau vrem o țară ca afară din toate coordonatele logicii. Ori vrem una ori vrem alta…! Cum naiba ne răsculam atunci când ea deja pornise pe drumul acesta și jubilăm acum când este deviată pe direcția de mers opusă?!
Ce fel de țară ca afară e aceea pe care o vrem cu pensii și salarii mici, cu educația anchilozată, cu sănătatea însăși în metastază, cu bătrâni blocați în nădejdi oprite brutal și înădușite de dispreț, nedreptate și oroare, ce țară ca afară e aceea pe care o vrem de cobai pentru ingeniozitatea presupusă, dar nepracticabilă eficient, cinică, odioasă a aplicării de taxe mari la venituri mici, ce fel de țară ca afară e aceea în care se potențează partidele cu o brumă de procente în alegeri (vezi USR-ul), ce fel de țară ca afară este aceea în care ajunge președinte un turnător trădător securist și este considerat cel mai bun președinte dându-i-se incorect înapoi privilegiile pe care anterior niște judecători corecți i le suspendaseră, ce țară ca afară este aceea în care președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție se angajează să fie parteneră de nădejde serviciilor, ajunge judecătoare la Curtea Constituțională și iese la pensie cu un bonus în bani câți un muritor de rând nu vede-n ochi în întreaga lui viață, ce fel de țară ca afară este aceea în care instituțiile statului se încalecă unele pe altele, ce fel de țară ca afară este aceea în care se mânuiesc saci de voturi într-o primărie și niște strigători de horă politică orgiastică pe refrenul perfid și ilegitim „fără penali în funcții publice” cad ca mâța în picioare, ieșind basma curată din toate simulările de anchetă…?!
Ce vrem, oameni buni, în care țară ca afară vrem, că pe afară sunt multe țări?! Hotărâți-vă, arătați modelul înainte de a răcni și strămuta lucrurile de la locul lor, oferiți soluții, stați acasă, treceți la treabă cu mintea și cu brațele și, repet, clarificați unde anume, în care țară ca afară credeți voi că aveți acum toate premisele de a situa România?! Voi nu vedeți că din ce v-ați dorit când v-ați luat țara înapoi s-a ajuns la a ni se pune piele pe băț?! În care lat de lume se ia și se dă înapoi țara întru gloria scandalului și violenței din partea unei mase de oameni bolnavi de senzaționalism împărțiți în două: roata și frâna – roata sunt ovațiile la mitinguri, declarații politice, programe electorale, iar frâna este actul real al guvernării, cu o anamneză subsumată meschin diagnosticului în formă de slogan de luptă: „dă țara, na țara”…!
Nimic mai reprezentativ pentru Bălăceanca, în Moldova: Socola…! Eu nu-mi vreau țara înapoi, că nu-i a mea, e a tuturor, eu vreau țara în grija celor care au câștigat alegerile – și nu le-a câștigat USR-ul! Nici președintele nu a fost ales ca să conducă guvernul (cum a condus primăria, Doamne ferește !), a fost ales președinte, nu politician, ministru sau prim ministru, iar președintele are altă treabă, nu să facă vraiște veniturile nației și, nu uitați, a fost ales președinte pentru că n-a fost încotro, iar aceasta nu e în niciun caz o victorie useristă, pusă acum ca pavilion la navă de asalt, că nu-și mai încap în pie
le useriștii și exclamă niște pretenții de parcă sunt născuți genii izbăvitoare ale neamului românesc.
Așa se întâmplă când masele sunt antrenate în șiretenii pe față după ce li se dă oamenilor cu vitriol în ochi, iar blânda cu ei Justiție nu-și face treaba și le depozitează dosarele în arhiva de amintiri, ca pe scrisorile de dragoste…!
(Aurel V. Zgheran)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..