ANTOLOGIA „SCRIITORI NEHOIENI”, Buzău, 2017
Gheorghe POSTELNICU
16 autori „care au abordat genuri şi teme diferite”, în perioade istorice diferite, înseamnă exprimarea numerică a celei mai puternice comunităţi literare de pe Valea Buzăului, reunită într-un volum antologic subintitulat „Cineva trebuia să rămână în munţi”. Atitudine pozitivă a „părinţilor editoriali” Alexandru Oproescu şi Lucian Mănăilescu, chiar solidaritate, întrucât despre o înrudire spirituală între cei 16 nu poate fi vorba. Fără a intenţiona să micşorăm cu nimic însemnătatea faptului că o aşezare de munte, cum este Nehoiu, a putut impune, într-un secol de cultură, 16 creatori pe tărâmul literelor, trebuie să observăm că preocuparea cărturărească a fost calea cea mai potrivită de înnobilare a lor. Decorul cultural favorabil a împins poezia, proza, eseul, cercetarea didactică şi istorică până în zilele noastre, cu accentul pus pe erudiţie şi pe temele scoase din cultură.
Alexandru Oproescu (1940-2017), „un turn de onoare pentru cultura buzoiană”, retras la pensie în apartamentul său din Buzău, a iniţiat un măreţ plan editorial în care ar fi trebuit să includă personalităţile localităţii Nehoiu. N-a apucat să-şi vadă visul împlinit. „Prevăzând sau presimţind” (Marcela Chiriţă, autoarea „Cuvântului înainte”) i-a încredinţat manuscrisele nehoianului Lucian Mănăilescu, alt împătimit al cuvântului scris, care a executat întocmai testamentul mentorului său. Subtitlul antologiei trimite la cunoscutele versuri ale animatorului cultural Nicolae Pascu (1925-1977), pe care le cităm şi noi, pentru neuitare: „Cineva trebuie să rămână în munţi / stele s-aprindă, să stingă; / cineva pentru ceilalţi / distanţa trebuie s-o scurteze / între cer şi pământ – / cu un cap măcar, fiecare / să-şi simtă prezenţa mai sus // Cineva trebuie să vină la şipotul apei / de balast s-o dreneze / veghea cuiva să-i limpezească răcoarea, / iar ugerul oii trebuie cineva să-l ferească de lup / şi trebuie cineva să rămână / cu brazii, răşina s-o strângă / pentru făclii // Dar mai ales bocşele tăcerii fecunde / trebuiau de cineva aţâţate, / arderea multă să poată / cristaliza diamante”.
Paginile cărţii strălucesc prin evocările biografice realizate de Marcela Chiriţă (excelent textul „Cărţile care rămân”), L. Mănăilescu, Al. Oproescu, Simona Raţiu, George Băiculescu, C. Deneş, Şt. Iovan, Marius Vintilă. Creaţia autorilor antologaţi este ilustrată prin articole cu subiect istoric, didactic, prin povestiri, versuri, eseuri, epigrame. Cel care a îngrijit actuala ediţie, poetul Lucian Mănăilescu, a lucrat cu o mare încredere în forţele şi în valoarea materialului aflat la dispoziţie, pentru că într-o pădure aşa de întinsă, cu specii variate, exploratorul trebuie să defrişeze cumpănit, ca să ajungă la luminiş. După succesive lucrări de curăţire, poate contempla acum, din poiana sufletului său de artist, arborii-coloană ai construcţiei nehoiene: G. Băiculescu, N. Pascu, C. Deneş, V. Rădulescu, D. Nicolaescu, Eugenia Gavriliu, Al. Oproescu, Petre Bucinschi, Raimonda Anghel, Al. Duţu, sub foşnetul cărora s-au dezvoltat talente contemporane: Şt. Iovan, Gh. Onea, Dan Puric, Carmen Tania Grigore.
Cel mai mare spaţiu din antologie (33 de pagini) a fost dăruit iniţiatorului acestui proiect, despre care Corneliu Ştefan scria în 1993: „Este puţin probabil că în România mai există un om de talia lui Al. Oproescu, personaj şi personalitate deopotrivă pentru lumea cărţii. Istoric literar, exeget, autor de ediţii, scormonitor de informaţii, iniţiator de cenacluri şi de acţiuni temerare în planul culturii, bibliofil dublat de un biblioman şi colecţionar de semne lumeşti ale spiritului…” După o selecţie de elogii semnate de scriitori binecunoscuţi, care şi-au intersectat activitatea cu munca tenacelui bibliotecar, sunt reproduse fragmente din „Epistolar 1956-2016” cu amintiri literare şi câteva scrisori de la Radu Voiculescu în care acesta descrie coşmarul ultimelor zile din viaţa marelui medic şi scriitor. Am reîntâlnit informaţii care şi nouă ne-au folosit în „Viaţa şi opera lui Vasile Voiculescu” (2012) şi ne-am simţit reconfortaţi. Istoria literară e totuşi măsură, ţinută, disciplină şi adevăr.
Poezia, specialitatea lui L. Mănăilescu (n. 1951), i-a înlesnit, dar i-a şi limitat construcţia pe suprafeţe învecinate, silindu-l la formule abreviate, spaţiu pe care elogiul, cât şi informaţia biografică, trebuie să se producă expeditiv. De cele mai multe ori, adjectivul potrivit sau fraza întreagă au pregnanţă şi exactitate. L. Mănăilescu este cel mai îndreptăţit să scoată un compendiu al scriitorilor nehoieni, cu prezentări exhaustive, acţiune recuperatoare oglindită de o retină critică proaspătă. În această împrejurare, compendiul sau dicţionarul ar surprinde multiple detalii microscopice apreciate de istoria literaturii române.
Este evident că autorii nehoieni de astăzi ilustrează tendinţe stilistice dintre cele mai diverse, consolidate scriptic în cronici şi recenzii. Mutarea lor într-o lucrare care i-ar prezenta pe toţi scriitorii Văii Buzăului ar însemna răsplata meritată, dar cine să facă acest lucru, cine să fişeze sute de volume, să confrunte păreri critice exprimate în ultima jumătate de veac? Ce fac bibliotecarii de astăzi, cu ce se ocupă consilierii culturali? Mister.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..