În seri cu candelabre, la Tao, în New York,

Cu clinchet de Martini, șampanii și Mojito,
Când lumea se-nvârtea, pe ritm de Despacito,
Eu îmi tânjeam cartofii din tuciul pentru porc.

Când străbăteam Four Seasons, senină și frumoasă
Și-l ignoram pe Clooney și gașca de-acoliți,
Cu inima departe, în gând râvneam Acasă…
Tigaia ars-a Mamei, cartofii ei prăjiți,

Din seri iluminate, opt suflete-n odaie,
C-o lumânare groasă, de pe la vreun botez,
Picta sobița noastră pereții-n vâlvătaie…
Cartofi și pere coapte mi-au fost în viață crez.

Fuma alene, Tata, citind pe Topârceanu,
Când se-odihnea, cu palma umflată de topor.
Uitând că ne e foame, voiam și Sadoveanu…
Ne zăpăceau, divini, cartofii din cuptor.

Că uite-așa crescut-am, cu Ierni de Poezie,
Cu Eminescu-n suflet, de stele-ndrăgostită,
Cu “clasicii” în noapte, “modernii” la trezie…
Ei mi-au fost zbor si scut, în viața răzvrătită.
…………………..
Descântecul din Ie nu poți să mi-l dezlegi,
Iar Dacia din mine n-o-ngroapă vreun mormânt;
În orice colț de Lume, chiar ochi în ochi cu Regi,
Trăsnesc a Românie, că Eu doar asta sunt!

Antonela Stoica
Din volumul SANCTUARE ÎN CUVÂNT

by

Referinţă Bibliografică

ANTONELA STOICA: EU DOAR ASTA SUNT/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 20 octombrie 2018