Joi, 29 septembrie 2022…! Odiseea unui actor patrimonial părăsește cartea vieții sale și se împăturește în istoria spirituală a neamului românesc…! Manuscrisul biografiei sale caligrafiate cel mai frumos pe frontispiciul revistei românești, cu trei interfețe, nașterea, arderea și stingerea, se află în etapă definitivă, urmând a se adăuga legendei.
Timpul nu mai îngăduie schimbări fundamentale în cuprinsul paginilor, deja structurat și închegat prin final de acte de viață și creație pe versantul comediei românești. Ceea ce se mai poate face acum este să rederulăm din perspectiva memoriei ceea ce de azi iese din realitatea factuală a timpului și, trecând printr-o acomodare elegiacă ce-și primește trista determinare, așa cum odată cu o durere se stinge strălucirea ochilor, iar în locul ei se așterne umezeala lacrimilor, se înveșnicește în cele ce generic sunt cunoscute ca filmotecă, videotecă, fototecă, fonotecă și așa mai departe, dar înainte de toate acestea, în amintirile noastre vii.
Știam cât suferea maestrul, și nu mai speram decât ca fiecare răsărit de soare să fie o victorie în plus a vieții sale…! Însă pe 29 septembrie a cernitei toamne din anul despărțirii 2022, lupta a luat sfârșit. Viața zbuciumată a maestrului a fost învinsă.
Învinsă, dar nu pierdută…! Doar s-a oprit, ca să biruie pașnic amintirea unui om ce-a lăsat în urma sa lucrul cel mai de preț: reperul omeniei. Cu mult mai luminoasă decât un imperiu bogat este urma traversării prin viață a unui om a cărui viață a fost înrâurită înainte de orice de puterea pildei frumoase, neîncetat vii, căci faptele cele bune sunt singurul model ce-nveșmântează curat, frumos și solemn memoria, nu hainele împăratului.
Suntem în zile de doliu. Parcă nu mai avem acum timp pentru nimic, parcă timpul nici nu mai există, oricât am vrea să punem ordine în gânduri, să fixăm coerența în revărsarea aducerilor aminte, să pornim fiecare înțelegere a faptului prezent de la concret și explicații lucide despre ceea ce se întâmplă…, parcă am vrea să fie mai multă tăcere în jur, ca să ne lăsăm închiși în propriile regrete, ca și cum ne-am lăsa contopiți cu ce are în sine cel mai dramatic condiția vieții: ultima despărțire…!
Nu este acum timpul să ținem conferințe de complezență despre Alexandru Arșinel, să aclamăm regrete cochetate, să descătușăm ovații la priveghi festiv, să afișăm compasiuni ca și cum le-am avea în buzunar și-am întoarce buzunarele pe dos, să plângem ca și cum ne-am osteni să plângem, să rostim cuvinte căutate în alt loc decât în suflet, ca și cum am fi pus la cale dinainte să le spunem…!
Actorul Alexandru Arșinel n-ar vrea să vadă acum pe cine joacă perfect îngândurarea trucată, pe cine rânjește disimulat; actorul Alexandru Arșinel n-ar vrea acum să audă scheunând pe cine lătra, actorul Alexandru Arșinel n-ar vrea să vadă în față pe cine-l săpa prin spate, actorul Alexandru Arșinel nu mai are nevoie de nimic pe lumea aceasta, cu atât mai puțin de omagii perfide, de cuvântări de doliu șuierate de vipere, de politicieni coborâți din cartea lui Caragiale, de ziși ziariști senzaționaliști odioși, de ziși revoluționari scandaloși…!
S-a terminat, conflictul de interese nu-și mai are obiectul! În jurul maestrului nu mai este loc decât de cei care l-au admirat, prețuit și iubit: colegii săi actori, în primul rând cei de la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” și toți cei care iubesc actorii, publicul bun care i-a gustat farmecul lui ca pe mărgelele însorite ale unui vin catifelat de îmbătrânirea într-o cramă voievodală, neamul românesc pentru care actorul a pietruit în cea mai bună parte împreună cu cealaltă jumătate de cuplu de revistă, draga lui parteneră de scenă și soră de suflet, Stela Popescu, un drum mai lin, mai vesel, mai resemnat, curmeziș prin viața grea a unor sfârșituri și totodată începuturi de secole și milenii.
Suntem contemporanii actorului Alexandru Arșinel. El a plecat înaintea noastră, a celor dintre care nu știm cu toții că azi conducem pe ultimul drum de pe lumea aceasta un artist genial și un om cu o inimă cât o lume. A plecat ca să netezească drumul fără de-ntoarcere și să încălzească negrul pământ…! Vom pleca și noi, fiecare când îi va veni vremea! Dar până atunci, fără marii noștri actori de care ne-am despărțit la cumpăna unor două ere cu lugubre prevestiri, suntem mai singuri și mai învinși…! Noi nu vom mai avea niciodată artiști atât de mari.
Alexandru Arșinel a fost Alexandru Arșinel…! Iată, prin aceasta se deosebește în primul și în primul rând de detractorii săi: ei sunt toți la fel, el este unic…, ei sunt foarte versatili în mijlocul jocurilor de interese, el va rămâne numai și numai același Alexandru Arșinel, omul pentru oameni, omul blând, omul bun, omul vesel, omul cumsecade și unul și același actor fenomenal în istoria culturală a neamului românesc…! (Aurel V. ZGHERAN)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..