Marcel-Octav Costea, recitalul de orgă în cadrul Bucharest Organ Fest – Cantus Ecclesiae, susținut la Mănăstirea Fraților Carmelitani, Ciofliceni, Snagov, mai, 2026

 

 

 

De la st. la dr. – Andrei Costea, Marcel-Octav Costea, Daniel Nesimuca, Nicolae Simonov, Darin Dobre

 

La invitația virtuozului Marcel-Octav Costea, organist, dirijor și compozitor, profesor universitar dr. la Universitatea Națională de Muzică din București, care a îndeplinit funcția de capelmaistru și organist al Catedralei Sfântul Iosif din capitală în perioada 1986-2018, am asistat în public la recitalul său care a cuprins creații pentru orgă ale șapte compozitori.  Evenimentul a avut loc la Mănăstirea Părinților Carmelitani Desculți din Ciofliceni, Snagov, județul Ilfov,[1] sâmbătă 16 mai 2026. Ca multe dintre evenimentele Festivalului de Orgă  – Bucharest Organ Fest Cantus Eclesiae, acesta a avut intrarea liberă, gazdele au fost ospitaliere și admirația și prietenia publicului s-a îndreptat deopotrivă către artistul serii cât și către complexul architectonic, cultural și religios mănăstiresc. Primele impresii la intrarea în Biserică țin de bucuria de a fi alături de un public numeros în spațioasa, primitoarea și grandioasa sală cu altarul deschis, cu imagini  creștine în mozaic, afându-mă în mijlocul comorilor Sanctuarului Regina Carmelului, Ciofliceni, Snagov. Înainte de a-mi lua locul pe bancă nu departe de orgă, l-am salutat pe solist, adevărat prieten de breaslă. După câteva momente, în liniștea sălii Marcel-Octav Costea  a prezentat Festivalul a cărui temă de anul acesta este ,,cântul gregorian, sursă și rădăcină a culturii noastre latine”. Însoțit de-a lungul recitalului pentru schimbarea registrațiilor orgii de Daniel Nesimuca, student la Universitatea Națională de Muzică din București și de Darin Dobre, muzician, absolvent al aceleași universități, actualmente lutier, solistul a  interpretat prima piesă muzicală din programul al cărui desfășurător se afla multiplicat pentru fiecare spectator. ,,Sufletul meu îl preamărește pe Domnul / Maine Seele erhebt den Herren” și-a intitulat Johann Sebastian Bach (1685, Eisenach, Sfântul Imperiu Roman-1750, Leipzig, Sf. Imperiu Roman[2]) fuga sopra Magnificat (BWV 733) cronometraj 5’15’’, în care pare că pregătește pe auditori printr-o chemare la a avea curaj, a se întări sufletește în împărtășire și a mulțumi astfel pentru tot ceea ce avem în viața noastră petrecută în vâltoarea cotidiană, să mulțumim și pentru clipele de răgaz și rugăciune. Cum se întâmplă în general la ascultarea orgii în biserică, prin armoniile succesive, prin semicadențele care aduc diferite stări sufletești, pare că ni se înfățișează treptele scării virtuților ce ne așteaptă pentru a putea urca la cerul păcii, al împăcării și al limpezimii. Polifonia sonoră încununată cu armonia, atinge în creația bachiană culmi greu de atins pentru mulți dintre compozitori, totuși creațiile care urmează confirmă ideea continuării cuceririlor bachiene sau găsirea altor soluții componistice la fel de impresionante și de viguroase, unele determinând genul narativ, altele pe cel cvasi-dramatic, iar altele pe cel liric, religios. După aplauzele binemeritate care au răsplătit de fiecare dată, din partea publicului, implicarea totală a solistului în redarea esențelor umane și spirituale ale muzicii, au urmat  piesele Elevation și Communion din Hommage á Frescobaldi de Jean Langlais (1907-1991) cu o durată de aproximativ 9’10’’. La prima piesă tempoul este inițial avântat, ulterior el este lent-moderat, iscă reflexivitatea și introspecția prin armoniile și răspunsurile diferitelor voci instrumentale care sunt apropiate timbrului vocii omenești, sopranul / discantul rămânând în atenția ascultătorului. Conductul melodic, intens cromatizat în registrul înalt, revine treptat la registrul mediu. E o parte de așteptare, de aparentă monotonie melo-armonică ce pare ca o căutare a punctului de sprijin stabil. A fost Înălțarea. Comuniunea începe prin evoluția unei singure voci ca apoi acesteia să-i răspundă, alternativ, celelalte ,,voci” ale ,,orchestrei” /registrelor cu timbre diferite ale orgii, cu mici ecouri ce îmbogățesc ductul muzical general. Procedeele compoziționale alternează elegant, firesc, între părți mai mult  omofone cu altele mai accentuat polifone, antrenând la un moment dat și cvasi-heterofonii care se finalizează / adună într-un singur fir melodic, așa cum a și început această parte a doua a Omagiului adus compozitorului Girolamo Frascobaldi.[3]   Cu Sonata nr. VI (Vater unser / Notre Père / Tatăl nostru) pentru orgă, în re minor, Felix Mendelsohn Bartholdi,[4] în interpretarea autentică, angajantă a solistului Marcel-Octav Costea, reușește să ne ,,topească” emoțional oferindu-ne în același timp revelații fundamentale care caracterizează marile creații artistice conduse de spiritul creștin, religios, mesianic, însemnând că și ce s-a audiat până la această sonată intitulată Tatăl nostru, a pregătit eficient deschiderea / înțelegerea aperceptivă a ascultătorilor. Interpreți cu mare experiență aleg cu multă pricepere succesiunea optimă a pieselor tocmai pentru a îndruma pe ascultători pe aceeași cale pe care ei au străbătut-o de multe ori,[5] ajungând înaintea noastră la convingerile pe care, prin interpretare, prin non-verbalizare, dar reactualizare  a trăirii sursei muzicale, ni le transmit. Felix Mendelsohn Bartholdi desfășoară armoniile unui mod antic și medieval probabil eolian pe re, dominanta la ea însăși afirmându-se într-un trison minor la-do-mi, rezultând subtonul do-re, însemne clare ale modalismului și a peceții arhaice a armoniilor ce se succed precum coloanele ridicate ale ateneelor antichității. Alternanța dintre semicadențele pe armonii minore sau majore, modulațiile pasagere, evocă parcurgerea pasională a unei căi anume. O cadență melodico-armonică înfloritoare sonor (ce va mai apărea în arhitectonica sonatei) simbolizează efortul personal al pelegrinului prin viață pentru a primi confirmarea sau răspunsul divinității. Inflorescențele melodico-polifonice evidențiază măiestria compozitorului, departajarea registrelor reclamă extensia atenției și profunzimea concentrării interpretului, de unde rezultă la audiție sugestia unui spațiu larg al scenei lirice, descrisă într-un tempo moderat și în caracter maiestuos, amintindu-ne în acest mod de urcușul protagoniștilor din La Divina Commedia de Dante Alighieri. Cântul gregorian dezvoltat melodic este însoțit de această dată de inspirate contramelodii mai animate, fundamentând senzația de împăcare și satisfacție sufletească, de reculegere în solitudine sau de smerenie. Partea a doua a sonatei reia într-o altă desfășurare melodico-armonică pașii hotărâți, basul afirmându-se în finalul acestei părți cu o cadență melodică singulară, ușor audibilă, în același  mod eolian de re. Partea a III-a sublimează, accentuează expresivitatea evoluției contramelodiilor pe firul cantusului planus. La tempoul mai avântat se adaugă atacuri pe armonii în forte, secvențele modulatorii sunt mai accentuat dramatico-narative, pare chiar o confruntare între cer și pământ, între Divinitate și posibilitățile reduse, insuficiente, ale omului, situație în care Divinul încearcă să-l înalțe pe om din vălătugul percepțiilor exclusiv materiale, senzoriale, și a-i îndruma efortul pentru obținerea seninătății, transmițându-i și dorința atingerii perfecțiunii și a împlinirii. O sinceră și necesară prosternare a individului și a colectivității e ,,micșorarea” de care are nevoie  umanitatea ca forța ei să fie condusă doar de Atotîmplinitorul Cerului și Pământului. Atingem un climax dramaturgic, moment tensionat muzical al sonatei. Armoniile par că se caută și se frământă una pe cealaltă, imprevizibilul, necunoscutul însoțesc evoluția omului. De la modul auster de re, tonalitatea clasico-romantică a unui re minor se afirmă în forma muzicală de fugă. Pasaje melodico-armonice repetitive par a descrie efortul, zbaterea, căutarea neîncetată ca o condiție omenească necesară, perpetuă, continuă. Domnul, doar El ne susține în brațele Sale pe noi toți, copiii Lui. Suntem copleșiți de atâta lumină înconjurată de penumbre și de deznădejdii trecătoare, de ezitări și nesiguranță. Revelația s-a produs. Trăim o stare de maximă și profundă iluminare, emoțiile cresc. Poate suntem mai slabi sau mai firavi ca o furnică și totuși părtași la o asemenea Chemare!? Coda aduce sonoritățile de coral ale unui imn care îmbărbătează. Omenirea intonează la unison cu îngerii. Da! Da! Da! Poate să mai existe un alt răspuns decât afirmativ? Suntem susținuți de însăși misiunea pe care o avem de îndeplinit și care ni s-a oferit. În modestie, reținere, dar și în ascultare de cele sfinte sufletul prinde aripi și se înalță în Lumina și vibrațiile din care s-a desprins. Pe orice treaptă a devenirii s-ar afla, oamenii, ca și îngerii, se ajută între ei, își întind brațele unii către ceilalți. Iubirea străbate toate corpurile ca un curent benefic, energetic. Lumina cuprinde toate culorile și nuanțele. Aici și acum este loc și timp pentru a fi mulțumiți unii de ceilalți și a mulțumi unii, celorlalți. Evident, compozitorul a retrăit muzical versetele rugăciunii Tatăl nostru, comentându-le cu o forță și un lirism pe măsura textului creștin biblic.[6] În program a urmat  Prière (Rugăciune) una dintre multele creații liturgice compuse de Joseph Marie Guy Rompartz (1864-1955), pentru orgă, pentru voce solo sau mai multe voci și orgă, aceasta fiind destinată órgii mari și având durata de 6 minute. Un discurs muzical în tonalitatea Fa major, modulant la dominanta Do major, după mai multe modulații pasagere de un farmec armonic sensibil revenind la tonalitatea inițială cunoscută pentru efectul ei înseninător. Este o meditație, o rugăciune profundă fără cuvinte, ce solicită și motivează prin sensibilitate artistică atenția ascultătorilor. Piesa muzicală luminează discret ,,cea mai proeminentă figură din categoria compozitorilor bretoni, Joseph Guy Rompartz, compozitor și dirijor francez de origine bretonă. Născut în Guingamp, Bretania, el a fost un pilon al renașterii culturale bretone, integrând frecvent motive și legende bretone în muzica sa”[7], inclusiv ,,folclorul din Bretania (Franța) care este o cultură celtică extrem de vie și unică”.[8] După consumul energetic spre care ne-a atras prin sonata sa Felix Mendelsohn Bartholdi, Prière de Joseph Marie Guy Rompartz ne-a recompensat, pregătindu-ne pentru a primi cu relaxare o superbă compoziție împlinitoare de armonie sufletească, creație lirico-muzicală a organistului solist al concertului, Marcel-Octav Costea: ,,Fantasia super Cunctipontens genitor Deus (pentru orgă, schola și efecte media)”, titlul în traducere fiind ,,Dumnezeu, tatăl întregii creații”. La interpretarea piesei și-au adus contribuția, prin prezența artistică și cu vocile lor,  Nicolae Simonov, artist liric, membru marcant al Corului Academic Radio, solist cu o prezență concertistică frecventă, și Andrei Costea, tânăr care urmează seminarul la Institutul ,,Hristos Rege” din Florența, Toscana, Italia. Cu studii de filosofie la Londra și Paris, Andrei Costea este fiul compozitorului Marcel-Octav Costea. Organistul solist este conferențiar universitar dr. la U. N. M. B, la Departamentul de Dirijat, Muzică Religioasă și Instrumente Complementare, Departamentul de Muzicologie și Științele Educației Muzicale. În cadrul disciplinelor predate tratează următoarele aspecte: Analiza conceptelor fundamentale ale muzicii gregoriene, Aspecte ale scriiturii muzicale în liturghia romană, Cântarea bisericească gregoriană, Citire de partituri specifice secției (jazz și pop), Improvizația la orgă, Instrument la alegere (orgă), Paleografie muzicală gregoriană, Teoria muzicii gregoriene. Este Doctor în Muzică la U.N.M,B. din anul 2005, cu Diplomă de studii și cercetări în domeniul muzicii gregoriene (1994, Roma), și Diplomă de licență (2004). A studiat la Roma, începând din 1993 la Pontificio Instituto di Musica Sacra, cercetare în domeniul muzicii gregoriene și a urmat cursuri de interpretare la orgă cu Helmuth Plattner în anii 2000 și 2002. Este membru al  prestigioasei Asociații Internaționale de studii gregoriene, A. I. S. C. Gre. și al U. C. M. R., Uniune  care i-a recompensat creația compozițională cu trei premii pentru lucrările Triptic religios (2010), Missa brevis ,,Kyrie eleison” (2015) și Kyrie (pentru cor mixt, solo sopran și efecte media, 2019) din Missa ,,Celestia”. Încă din 1990 a înființat ansamblul Musica Sacra cu care a concertat în Germania, Italia, Olanda, Franța și România, înregistrând trei CD-uri: Sancta Dei Genitrix (2010), O crux ave (2011) și Christus natus est ((2012). În 1997 a înființat Trio Ethos împreună cu instrumentiștii Iancu Văduva și Dorin Gliga, realizând turnee artistice și 2 CD-uri cu muzică barocă. Înregistrările sale figurează în Fonoteca de Aur a Societății Române de Radiodifuziune, acestea fiind prezente în schimburile culturale cu perteneri din Europa și din întrega lume. Weltmusik Konzertagentur – Erlagen i-a produs CD-ul cu muzică gregoriană și orgă[9] și CD-ul Music in my ears[10], sub egida IBM. A compus muzică pentru orgă, pentru coruri a capella sau cu acompaniament, muzică de film și de scenă.[11] Din 1986 până în 2019 a îndeplinit cu devotament și pasiune funcția de organist și capelmaiestru al Catedralei romano-catolice Sf. Iosif din București, în cadrul căreia a înființat formațiile amintite. Ca muzicolog a publicat cărțile ,,Sacerdotes, schola et christifideles – O întruchipare a dialogului în muzică”, ,,Muzica Sacră în Codex Caioni”, fiind unul dintre puținii specialiști în muzicologie gregoriană (semiografie)[12] și un curs de jazz (citire de partituri pentru jazz și muzică ușoară). În volumul colectiv AkadeMusica 3 a publicat studiul ,,Muzica – gândire și emoție”. În calitate de compozitor a publicat ,,Coruri religioase”, piese având titluri precum Ave Maria, Kyrie eleison, O, bone Jesu, O, salutaris Hostia, Rugăciune (creație cu care a reușit la concursul pentru a deveni membru al U.C.M.R.) Tantum ergo / (Abia atunci…) pentru cor mixt și varianta pentru cor bărbătesc), Tatăl nostru (în cele două variante amintite), Trei miniaturi corale pe texte religioase: Asperges me; Doamne, îndură-te de noi; Aleluia – Domnul e păstorul meu; Triptic religios: Ectenie, Aleluia, Heruvic. A mai compus Nocturne  pentru pian și muzică de ambient, ,,Planets”, ,,o viziune de spațiu a unei zone din Univers”[13]. Cu o activitate muzicală multilaterală, cu un repertoriu începând cu muzica secolelor X și XI, valorificând în repetate rânduri muzica liturgică semnată de J. S. Bach, J. Haydn și W. A. Mozart până la creații contemporane, condus de principiile sono-poeticii, Marcel-Octav Costea se regăsește în genurile muzicale și stilurile compoziționale substanțiale care îl individualizează ca pe un muzician de un înalt profesionalism, cu o largă deschidere stilistică. Compoziția sa muzicală din programul serii din 16 mai 2026 se distinge printr-un lirism profund, autentic, prin spațializare sono-timbrală ce ne plasează într-un peisaj cosmic interior, descriind parcă, în același timp, o călătorie interstelară asimilată ca un excurs în limpiditatea sufletului ingenuu al perpetuei pulsații. Este vis și dorință de înaintare cu dor de nemărginit, într-o cuprindere cu dragoste a lumii patronată  de Cel de Sus, ,,Tatăl întregii creații”, cum se afirmă în titlul lucrării muzicale. În final cuvântul Kyrie, intonat cadențial ca o rugăminte, se poate traduce și prin ,,Doamne miluiește-mă / Doamne, miluiește-ne”. Cu cât pătrundem mai serios în tainele lumii spirituale, cu atât mai mult conștientizăm legătura noastră subtilă cu sursa unică a vieții noastre. Ne-o putem apropia prin calm, serenitate, moderație, bunăvoință, bunăcredință, recunoștință, mai ales prin iubire sinceră, rugăciune și devotament. Acesta este cadrul ideatic muzical, fără a epata, fără persuasiune muzicală, fără formule retorice sau oratoriale, ci mai curând printr-o stare extatică în care melodiile își răspund una celeilalte ca în simbolism. Vocile la unison ale soliștilor ar reprezenta omenirea unită într-un glas, iar vocea solo, importanța răspunderii personale a individului pentru păstrarea armoniei lumii prin legătura continuă cu divinitatea. Alegerea succesiunii compozițiilor muzicale în programul concertului reprezintă o calitate necesară pe care muzicieni precum Marcel-Octav Costea o transformă de fiecare dată într-un act pedagogic și inițiatic necesar a trezi în auditori curajul exprimării lor libere, sufletești ca și impetuozitatea și activismul spre perfecționarea proprie a fiecăruia. Această impetuozitate, această hotărâre se reflectă muzical în Toccata în si minor, creație compusă de Eugèn Gigout (1844, Nancy – 1925, Paris, Franța)[14]. Ea este ,,cheia”, modalitatea unui activism luminat orientat spre desăvârșire și înălțare spirituală și a celor din jurul nostru. Astfel, organistul, care, cum se știe, realizează melodia basului cu ajutorul tălpilor și vârfurilor picioarelor care acționează pedalele pentru sunetele din bas  , este îndrumătorul studenților săi dar și călăuzitorul muzical al publicului prezent în catedrală sau în sala de concert. Toccata a încununat concertul cu măiestria ei componistică și cu virtuozitatea devoțională a interpretului solist. Ascultând glasurile muzicii cerești atingem o stare de libertate sufletească vecină cu fericirea! În încheierea recitalului, părintele gazdă a evenimentului muzical a mulțumit solistului, cât și publicului pentru prezență și a accentuat importanța cultivării frumuseții atât prin mijlocirea artelor, în speță, a muzicii, cât și prin comportamente civilizate, respectuoase în relațiile dintre oameni.

 

Aurelian Popa – Stavri

[1] , Cea mai reușită, din punct de vedere arhitectural și teologic, dintre construcțiile religioase moderne din Europa”, afirmă Pr. Marko Ivan Rupnik sj, care semnează concepția vitraliilor și mozaicurilor, arse în cuptoarele atelierului Bokart din Zagreb (Croația). Arhitecții complexului mănăstiresc sunt Andrej Stefancic, Tudor și Ion Rîdulescu.  Conform broșurii ,,Părinții Carmelitani –Snagov. COMORILE SANCTUARULUI”, Editura carmelitană, 62 p. cu  texte și imagini color. Texte de Pr. Steffano Conotter, ocd, prior al comunității de la Snagov între anii 2011-2014 cu un text semnat de Arhitect Andrej Stefancic. httpș://www.facebook.com/ reginacarmelului, și pagina de web a Mânăstirii, (https://www.carmelitanisnagov.ro).

[2] Compozitor, organist, clavecinist, violonist, dirijor, concert maestru, muzicolog, profesor de muzică, virtuoz, profesor de liceu. Genul muzical: muzică barocă și clasică.  A activat la Weimar, Leipzig, Arnstadt…(N..1583, Ferrara, Italia –d. 1643, Roma, Italia). A fost un maestru al barocului timpuriu.

[3] Girolamo Frescobaldi…(N..1583, Ferrara, Italia – d. 1643, Roma, Italia). A fost un maestru al barocului timpuriu.

[4] Felix Mendelsohn Bartholdi, n. 1809, Hamburg, Confederația Rinului – d. 1847, Leipzig, Confederația Germaniă. A fost compozitor, pianist, organist, dirijor, muzicolog, profesor de muzică, cadru didactic universitar, pictor, scriitor, muzician. A compus muzică clasică, muzică simfonică și de operă, cântece și lieduri penrtru voce și pian, muzică liturgică pentru orgă, pentru orchestră mare, cor și soliști.

[5] În cadrul liturghiei romano-catolice.

[6]Evanghelia după  Matei 6:9-13, (VDC) și Evanghelia după Luca, în Capitolul 11, versetele 1-10 (Tatăl nostru) Rugăciunea domnească.

[7] Sur un theme Breton (Rompartz, Guy) – IMSLP, conform https://imslp.org precum și Wikipedia și MusicWeb International. ,,Bretania este una dintre cele 13 regiuni administrative ale Franței”.

[8] Les Sacres du Folklore, https://www.sacredufolklore.fr

[9] Marcel Costea este ,,primul român care a înregistrat un disc cu muzică gregoriană în Germania”. Citat din Interviul publicat În revista MUZICA, nr.  7 / 2020, realizat de Andra Apostu cu organistul, compozitorul și profesorul  Marcel- Octav Costea.

[10] ,,Muzica din urechile mele” (din auzul, din sensibilitatea mea auditivă)

[11] Datele biografiei profesionale sunt redactate după site-ul unmb.ro, Marcel Costea, Universitatea Națională de Muzică din Bucureșt și după textul din revista MUZICA nr. 7, din anul 2020, ,,De vorbă cu Marcel-Octav Costea”, interviu realizat de Andra Apostu.

[12] O altă valoroasă cercetătoare în acest domeniu fiind Elena Maria Șorban, cu volumele ,,Vigiliale Monumenta et Transcripta” și ,,Muzică și paliografie gregoriană”.

[13]Citat din interviul acordat Andrei Apostu.

[14] Compozitor, organist timp de 62 de ani la biserica Sait-Augustin din Paris, cadru universitar la Conservatorul din Paris. Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare. Conform ro.wikioedia.org. Toccata face parte împreună cu ,,Scherzo în mi minor” din ,,Dix Pieces pour orgue” din 1890. ,,A respectat cu strictețe regulilie tradiționale ale contrapunctului și armoniei, însă cântul gregorian a fost pentru Gigout o sursă importantă de inspirație  în ceea ce privește melodia.”

by