Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » BINECUVÂNTAREA TATĂLUI CERESC

BINECUVÂNTAREA TATĂLUI CERESC

Am mai prins încă un răsărit de soare
Să văd întârziate flori de toamnă,
Cum dau, prin rezistența lor perenă,
Exemplu pentru noi cu viață trecătoare.

Îmi mângâie privirea măruntele petale
De crizanteme albe, galbene, carmin,
Nu mă mai satur de frumos, și mă înclin
Cum fac în nopțile cu străluciri astrale.

Pământul e secat de arșița din urmă,
Speranța omului în Domnul n-a pierit,
Că El n-ar fi lăsat, nicicum, să fi murit
Zidirea-I de-nceput și creștinesca-I turmă.

Și norii cenușii trimisu-i-a pe glie
Să verse apă, izvorul sfânt de viață,
Când ochiul omului privirea și-o răsfață
În a culorilor frumoasă simfonie.

Prin crengile pomilor rărite în frunziș,
Se-ntrec în zbor și-n gălăgie vrăbiuțe,
Ploaia, din cer, cade mărunt pe săbiuțe
Cu flori trecute, uscate-n curmeziș.

Înghite pământul, prin crăpăturile-i adânci,
Cu-o sete prelungită din vară până-n toamnă,
Șuvoiul de apă ce cofa cerească îl toarnă,
Peste câmpuri, ogoare, pădure și stânci.

Drept mulțumire că Tatăl Ceresc ne-a dat
O sfântă și binecuvântată ploaie,
Să mergem smeriți, cu suflete văpaie,
Să ne-nchinăm, în Casă-I, cu cugetul curat.

23 nov. 2022, Vernești, Buzău, România – Georgeta Tudor

Facebooktwitterby feather