În pământul de pe povârniș de munte,
Din minuscula sămânță, s-a ivit un brad,
Ocrotit de oameni răi și vremuri crunte
De pădurea mamă cu cărări și vad.
Venea și-n casa din orașul de pe Bega,
Cu patrusprezece ani în urmă un fecior…
Era feblețea mamei, fiind precum omega,
Că alfa era sora, el, fiul, junior.
Creștea copilul cu muzică-n surdină,
Cu dinozauri pe covor, atlase cercetând,
În parcuri cu bona, și viață citadină,
La țară, la bunica, prea rareori venind.
Dar mama era totul, în toate implicată,
Precum pădurea puiul de brad și-l ocrotea,
Și puiului de om, în viața-i dedicată,
O creștere aleasă cu dragoste-i dădea.
Adolescentul azi, copilul de-altădată,
Crescu, cum bradul din mica lui sămânță,
O întrecu pe sora, studenta, și pe tată,
E mândră mama-n efort și iscusință.
E vremea recunoașterii identității,
Celui de-al treilea nepot din viața mea,
În sufletu-mi recunoștinț-aduc Divinității,
Că Tudor și ceilalți sunt ocrotiți de EA.
O nouă perioadă din viață-ncepe azi,
Traseul lui pe Terra să-i fie-asigurat
De respirația pădurii cu falnicii ei brazi,
Cu dragoste, prietenie, să fie-nconjurat!
29 nov. 2022, Vernești, Buzău, România-Georgeta Tudor


