Aceasta este imaginea unei țări transformate într-o gară a despărțirilor forțate.
România care își trimite copiii departe, lăsând acasă o generație ce se stinge în tăcere:
Românie care se depopulează, lăsând în urmă case care „mor” odată cu bătrânii lor.
O formă de jertfă pe care mulți o resimt în fiecare zi.
Într-o casă unde bătrânețea și boala stau la masă,
Perfecțiunea ordinii de altădată a plecat de-acasă.
Nu mai sunt perne drepte, nici liniște deplină,
Ci un amestec greu de teamă, de dor și de lumină.
Într-o Românie obligată să-și rupă rădăcina din pământ,
Unde „acasă” a devenit un vis și „dorul” un blestem sfânt,
Copiii au plecat pe drumuri străine, de nevoi mânați,
Lăsând părinții-n urmă, de soartă și de stat uitați.
Pe noptieră, flacoane aliniate sub praf și sub uitare,
Sunt santinele mute ce luptă cu o zi ce îi doare,
Iar pașii, cândva siguri, acum sunt doar suspine,
Căutând un sprijin cald în orele ce vin și cele care au fost pline.
Tăcerea e un zid de gheață, greu de mai străpuns,
Când dragostea prin cabluri reci e tot ce le-a rămas de spus.
Mor singuri, cu privirea fixată-n poarta care nu se mai deschide,
În timp ce-n piept, o viață-ntreagă de așteptare se închide.
Se sting în sate mute, sub ceruri de cenușă și de plumb,
Simțind cum țara lor a devenit un loc străin și strâmb,
Unde sărmana mamă și tatăl obosit de-atâta chin,
Își beau singurătatea ca pe un ultim pahar de venin.
Să plecăm fruntea-n fața lor, în pragul vechi și strâmb,
Unde perfecțiunea e doar un vis pierdut pe vreun tărâm,
Dar unde, în fiecare cană cu ceai și-n orice dor nespus,
Se stinge-o lume-ntreagă, cu fața spre apus.
( volumul între glorie și ruină)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..