Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » EVENIMENT » Pomenirea lui Grigore Vieru la Oradea

Pomenirea lui Grigore Vieru la Oradea

TE-AM TRĂIT SAU TE-AM VISAT DOAR, VIAȚĂ[1]  ? (4)

POMENIREA – GRIGORE VIERU – Ingerul (Partea I-Oradea)

„Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în cosmos,

eu viața întreagă am visat să trec Prutul.”

Grigore Vieru 

Col. Dr. Constantin Moșincat – (abr. C.M.), continuăm și mutăm dialogul nostru despre Viața trăită și nu visată, amintindu-ne de Grigore Vieru, pomenit în Biserica Albastră din Oradea, unde, pe 14 februarie 2026, un sobor de preoți avându-l în frunte pe Părintele. Arhiereu Gheorghe Nemeș a oficiat un parastas de pomenire pentru MOȘI. La așezământul social, după slujba de pomenire a vrednicului de amintire Episcop Roman R. Ciorogariu, din 22 ianuarie 2026, am răsfoit Cartea de Aur, în care apare și semnătura lui Grigore Vieru, în urma vizitei sale la Oradea din 1994.

Grigore Vieru, (n. 14 februarie 1935, Pererîta, jud. Hotin (astăzi raionul Briceni, R. Moldova)- d.18 ianuarie 2009, Chișinău), poet, eseist, autor de literatură pentru copii, reper major al literaturii române din Basarabia, a fost apreciat și recompensat cu premii literare în R. Moldova și România, Membru de onoare al Academiei Române (1993). Din bogată sa fișa biografică, reținem: Alarma (1957), Muzicuțe (1960), Numele tău (1968), Aproape (1974), Steaua de vineri (1978), Reaprindeți candela (1989), Cel care sunt (1993). În lucrările sale poetul folosește ca motive recurente: Mama – izvor al ființei,; Limba – casă a sufletului; Lacrima – purificare; Copilul – adevăr moral; Lumina –

speranță / credință. Vieru considerăm că a fost vocea esențială a rezistenței prin cultură în Basarabia, promotor al identității românești, poet canonic al sensibilității collective. Cum l-ați cunoscut pe Grigore Vieru?

General prof. univ. dr. Lazăr Cârjan:

Îmi e greu să vorbesc despre Grigore Vieru la trecut. L-am cunoscut acasă la Adrian Păunescu pe la sfârșitul lunii iunie 1994. Am participat la o ședință profesională la București și mă înțelesesem cu marele poet să-i fac o vizită în locuința sa din strada Dionisie Lupu. Nu eram pregătit sufletește să-l cunosc pe acest poet de geniu cu înfățișare de înger, unul dintre cei mai tenace luptători pentru propășirea limbii române în Basarabia. Felul lui de a fi m-a încurajat să-mi strunesc emoțiile: radia lumină, calm și bunătate, și când vorbea, și când tăcea. Aveam să aflu că era obosit și stresat, vlăguit, cum avea să afirme el însuși într-un interviu, peste câțiva ani.

citește aici: Pomenirea_Grigore_Vieru

[1] Titlul acestui ciclu de articole este împrumutat de la Serghei Esenin și creația sa literară.

 

Facebooktwitterby feather
Etichete: