CĂRĂRILE LUMINII
Valul se-avântă în zbor o secundă
vrea să cuprindă semeț depărtarea,
nu reușește, departe e zarea,
imensitatea îl spulberă crudă.
Și piere treptat atras de abisuri
care ascund mistere astrale
în scoici, ce adună tăceri siderale
cu perle albe sub negre nisipuri.
Rămân lovite cu răni de lumină,
sideful lor aprinzând ochii lumii
și ascultând ecoul furtunii
durerile adâncului alină.
Pe sub nisipuri anotimpul zace
în liniștea trecutelor milenii
și petrecând cărările luminii
valul se pierde…și perla tace!


