Constantin și Elena – Împărați biruitori prin credință

  Sfinții Împărați Constantin și Elena – prăznuiți la 21 mai – este sărbătoarea sfinților care au dat libertate creștinismului, devenit religie, după care jertfele sângeroase au fost interzise, iar duminica a devenit zi de odihnă în Imperiul Roman.
Ziua este marcată în calendarul bizantin și sărbătorită de bisericile ortodoxe și de bisericile unite cu Roma, care îi evocă pe împăratul Constantin cel Mare și pe mama sa, Elena Augusta.
  Sfântul Constantin cel Mare s-a născut cu numele Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (27 februarie 272 – 22 mai 337) și a fost împărat roman, proclamat Augustus de către trupele sale în data de 25 iulie 306.
Istoricii bisericeşti Eusebiu de Cezareea şi Lactanţiu au afirmat că înaintea luptei de la Pons Milvius (Podul Vulturului, din 28 octombrie 312),  contra lui Maxenţiu, Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripţia „Prin acest semn vei învinge”. Noaptea, în vis, i s-a arătat Mântuitorul, cerându-i „să pună pe steagurile armatei sale, crucea creştină, ca semn protector în lupte”. Întocmai a procedat și a câştigat bătălia, iar dovada credinței sale în ajutorul divin este inscripţia de pe „Arcul lui Constantin din Roma”,  păstrată până astăzi, prin care el mărturisește că „a câştigat lupta prin inspiraţie divină”.  – Viața Împăratului Constantin I, 28, 1)
    În ianuarie 313, împăratul Constantin cel Mare a emis „Edictul de la Milano”, prin care creştinismul devine „religie permisă”, alături de măsuri în favoarea Bisericii creștine.
Edictul prevedea să înceteze orice persecuție asupra creștinilor, iar proprietățile confiscate de la aceștia să fie imediat returnate.
„…aceleași lucruri trebuie să fie înapoiate creștinilor, fără plată sau orice pretenție asupra unei recompense și fără nici un fel de fraudă sau de înșelăciune…”

În edict mai era prevăzut: îmbunătățirea tratamentul în închisori, eliberarea sclavilor, acorda episcopilor şi preoţilor dreptul de a fi liberi în practicarea religiei în tot Imperiul Roman,  îi proteja pe săraci, orfani şi văduve, modifica legislația privind căsătoria, îngreuna divorțul şi pedepsea adulterul.
   De asemenea, el a atribuit Bisericii creştine, casele imperiale de judecată (basilikos oikia), cu numele de bazilici. Încă din anul 317, a început să bată monedă cu monograme creştine.
Împăratul Constantin cel Mare a declarat, în 321 – duminica – sărbătoarea săptămânală a creştinilor, drept zi de odihnă în imperiu, zi în care şi soldaţii asistau la slujbă.

Împăratul şi familia sa au sprijinit repararea bisericilor, dar au ajutat şi la construirea altora mai mari şi mai frumoase la Ierusalim, Roma, Antiohia, Nicomidia, Tyr etc. Totodată, împăratul Constantin cel Mare a construit o nouă capitală – Constantinopol, inaugurată la 11 mai 330 – transformând oraşul Byzantium în oraş, care timp de o mie de ani va fi capitala creştină a Imperiului Roman. Aici a construit numeroase lăcaşuri de cult printre care Biserica Sfinţiilor Apostoli.
    Din dorinţa de a ajuta Biserica, a convocat „Sinodul I Ecumenic de la Niceea”, din anul 325, împotriva ereziei lui Arie. Sub influenţa Sfântului Atanasie cel Mare, Sinodul a proclamat învăţătura ortodoxă despre dumnezeirea Fiului care este „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut” – Simbolul credinţei sau Crezul
    Sfântul Constantin cel Mare a murit în Duminica Rusaliilor, la 22 mai 337, şi a fost înmormântat în Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa.
Împăratul a murit în Nicomidia, în anul 337, cu puțin înainte de terminarea construirii bisericii. În momentul în care lucrările de zidire s-au încheiat, trupul lui Constantin cel Mare a fost mutat în această biserică-necropolă de către fiul și succesorul său, Constanțiu.

     Cine a fost Împărăteasa Elena?

   O legendă spune că era fiica regelui Coel, care a căsătorit-o cu Constantius Chlorus I, pentru a evita războaiele dintre britanici şi Roma. Constantius Chlorus a divorţat de ea, în jurul anului 292, pentru a se căsători cu fiica vitregă a lui Maximian, Teodora. Ulterior, Constantin, fiul Elenei, a devenit împărat al Imperiului Roman şi ca urmare a ascensiunii acestuia, ea a devenit o prezenţă importantă la curtea imperială.
   Potrivit istoricului Eusebiu, Sfânta Elena a primit botezul în anul 313. Ea a fost o creştină foarte evlavioasă, sprijinind ridicarea a numeroase lăcaşuri de cult, printre care Biserica Învierii Domnului zidită lângă Sfântul Mormânt, biserica din Ghetsimani, precum şi alte 18 lăcaşuri de cult.
Mama împăratului Constantin cel Mare – Elena – a înființat pelerinajul în Palestina și în provinciile răsăritene.
De asemenea, Sfânta Elena a mers la Ierusalim, unde a găsit crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. Sfânta Cruce a fost mai apoi înălţată solemn în văzul poporului creştin de episcopul cetăţii Ierusalimului, Macarie I, la 14 septembrie 326. Sfânta Împărăteasă Elena a murit la Roma, în anul 327.
Istoricii religioși spun că s-a implicat direct în construcția a trei lăcașuri: Biserica Învierii (deasupra Sfântului Mormânt) și a Golgotei, Biserica Nașterii de la Betleem și Biserica Înălțării Domnului (de pe Muntele Măslinilor).
Pentru marea contribuție la răspândirea și înflorirea creștinismului, Constantin și mama sa, Elena, au fost trecuți de Biserica Ortodoxă în rândul sfinților și sunt socotiți – întocmai cu apostolii.

  Tradiții și superstiții în ziua Sf. Împărați Constantin și Elena

     În România există o serie de tradiții şi superstiții în această zi.
* Din bătrâni se spune că aceia care vor munci pământul în această zi, vor avea parte de o invazie a insectelor și păsărilor dăunătoare.
De aceea, nu se lucrează ogoarele, nu se dă cu sapa, nu se plivesc ierburile. 
* În unele zone se spune că aceasta este ziua în care păsările îşi învaţă puii să zboare din cuiburi.
* Calendarul popular spune despre sărbătoarea Sf. Constantin și Elena că este o sărbătoare a păsărilor de pădure, numită Constantin Graur sau Constantinul Puilor. În această zi, era interzis să se muncească, iar prin odihna de la muncile câmpului, se credea că recoltele nu vor fi mâncate de păsări și de insecte.
* Ziua de Constantinul Puilor era ultima zi în care se mai semănau porumbul, ovăzul şi meiul. În popor se spune că tot ce se seamănă după această zi se usucă.
* Este ziua în care păstorii hotărăsc cine va fi baci, unde se vor face stânele şi pe cine vor angaja să le păzească pe timpul păşunatului. Se măsoară şi se înseamnă pe răboj, laptele de la oile fiecăruia.
* De Sfinții Constantin și Elena femeile dau cu tămâie și stropesc cu agheasmă grădinile și mormintele pentru a alunga duhurile rele și necurate.
* Pentru sănătate și bunăstare, în ziua praznicului, unul dintre membrii familiei este bine să ducă la biserică bujori îmbobociți, flori de lămâiță, dulciuri preparate în casă și pâine.

 
Sfinții Împărați în iconografie

La sfârşitul secolului XVII, domnitorul Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714) susţinea refacerea bisericii mitropoliei din Târgovişte, inclusiv a iconostasului acesteia. Printre icoanele pictate de Athanasie zugrav se numără şi cea a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Privind-o, cei care i se închinau, își puteau aminti fapte istorice intrate în legendă care, grație contextului contemporan, aveau o pronunțată valoare spirituală.
Icoana îi prezintă pe cei doi sfinți în picioare, așezați simetric, de o parte și de alta a unei cruci monumentale, vegheată în partea de sus de imaginea lui Iisus binecuvântând. La postamentul crucii se întinde orașul Constantinopol.
Pe lângă însemnele puterii imperiale – costume somptuoase, sceptre bogat decorate şi coroane – cei doi sfinți poartă și însemne de mari arhierei, conducători ai bisericii: Constantin are pe piept o cruce cu reprezentarea lui Iisus răstignit, iar Elena medalionul cu imaginea Maicii Domnului.
    Popularitatea lor se bazează pe realitatea istorică: promulgarea creștinismului ca religie de stat de către împăratul roman Constantin (306 – 337), care a pus capăt prigoanei la care erau supuși primii creștini.
Din porunca lui s-a ridicat Constantinopolul, capitala creștinismului răsăritean.
Împărătesei Elena, mama lui Constantin, legenda îi atribuie descoperirea adevăratei cruci a Mântuitorului. Icoana îi figurează îmbrăcați în fastuoase costume țesute din fir de aur, profilați pe un fundal de aur, care amintește nu doar legendara bogăție a Constantinopolului ci și de cea a domnitorului muntean, cunoscut contemporanilor drept Altîn-Bey, prințul aurului. Brâncoveanu, care poarta numele marelui împărat, a luptat pentru eliberarea creștinilor de sub dominația otomană.
    La sfârşitul secolului XVII, iconostasul datorat zugravului Athanasie se înscrie într-un program complex care include alături de construirea de noi așezăminte bisericești, refacerea celor mai vechi. În încercarea sa de a ieși de sub dominația otomană, Brâncoveanu, ca și Șerban Cantacuzino și alți domnitori înaintea sa, se bizuie pe Biserică (instituție fundamentală pentru guvernarea Țării Românești) și pe ortodoxie (element identitar distinctiv). Miza acestei strategii a depășit granițele teritoriului pe care îl conducea.

PLECAT-AM CĂTRE DUMNEZEU 
(rondel-psalm, Sf.Constantin Brâncoveanu) 

Plecat-am către Dumnezeu 
Să-i spun că am ajuns martir, 
Păstrându-l în sufletul meu, 
Cu al creștinătății mir. 

Că nu am vrut să fiu ateu 
Și mi-a fost rupt al vieții fir, 
Plecat-am către Dumnezeu 
Să-i spun că am ajuns martir. 

Primind canonul cel mau greu, 
Am fost asasinați în șir, 
Cu fii, de sultan fariseu. 
Să-mi răsplătească suprem bir, 
Plecat-am către Dumnezeu. 

*In memoriam Voievodul Constantin Brâncoveanu (1688-1714), asasinat la 15 august 1714, împreună cu sfetnicul Ianache Văcărescu (ginerele donnitorului) și cei patru fii: 
 Constantin, Ștefan, Radu și Matei, de către Sultanul Ahmed al III-lea, 
pentru neconvertire la Islam.

În România, 1,7 milioane de concetățeni își sărbătoresc Ziua Onomastică – Sfinții Împărați Constantin și Elena – 21 Mai .

La mulți ani binecuvântați, tuturor sărbătoriților!

Maria Filipoiu / poet, eseist, jurnalist

by

Referinţă Bibliografică

Constantin și Elena – Împărați biruitori prin credință/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 20 mai 2021