Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » CUM TRECE TIMPUL…

CUM TRECE TIMPUL…

În balcon
mi-e locul preferat
și-ades număr minute,
persoane care trec,
pisici ori câini
și-a lor mișcare urmăresc
în plină zi și, mai ales,
pe înserat…
Atunci, mișcarea-i mai vioaie
și zgomotul crescut,
iar ochii-mi obosiți
privesc copaci
cum se despoaie
sub rece vânt
și picuri mici
de ploaie…
Acum… ascult cântat
de greieri nevăzuți
prin iarba deasă,
sub balcon,
unde țintesc
oameni pereche
sau singuratici
vorbind la telefon…
Din casă
răzbate către mine,
ritmat,
zgomot de ace
în mers rotund
ce-mi amintește că tot timpul,
trăind la infinit,
e măsurat profund…
Pe toate
le măsoară omul
și-n toate-i măsurat,
deși nu-i om
ca-n viață
să fie cumpătat
atât de mult
încât și timp să își măsoare…
Că-i zi ori noapte
ce-l cheamă la culcare,
el ține evidența
prin fapte calculate
și-nvinge somn
ca nu cumva să lase
furiș, chiar de la sine,
să se petreacă toate…
Încearcă să le-mbine,
s-aleagă, să discearnă,
să fie-n pas cu timpul,
că-i vară ori e iarnă…,
dar trece timpul
așa…, imperturbabil,
iar omu-mbătrânește…
Ce gând insuportabil !!!
Facebooktwitterby feather