Dragilor!
Iată că trăim și ultimele clipe ale acestei superbe ierni, ale acestui irepetabil februarie!
Și în această lună, am încercat emoții, am învățat multe lecții, am depășit anumite momente, am cunoscut suflete deosebite, am plâns de fericire, am îmbrățișat adevărată bucurie… La o trăire aparte m-a invitat apariția noului meu prunc literar „Doar strop în Marea Nemuririi”, carte editată și realizată gratis, în România, ca rezultat al obținerii Premiului I la Concursul de poezie creștină și patriotică „Sub Crucea Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu”.
Astfel, aduc cele mai sincere mulțumiri primarului de Potlogi și distinsului scriitor George Piteș, pentru dăruire și pentru imensa bucurie, pe care mi-au adus-o în suflet!
Mulțumesc cu întreaga-mi ființă distinsului scriitor și critic literar Tudor Palladi, care a binevoit să scrie prefață acestei cărți, cu frumusețea unei excepționale penițe celeste! Reverență!
Exprim profunda-mi recunoștință Maestrului Iurie Brasoveanu, care a îngăduit să împodobească interiorul, dar și coperta cărții cu grafica-i inconfundabilă! Tot respectul!
Primăvară de vis tuturor!
Pe valul largului din tine
Nu-ți poți alege clipa, când micul strop din cer
Să se prefacă-n suflet, în plânsetul de pruncul
Pictat dintr-o iubire, cu stele-n colier
Și-o cruce strâns legată, ca floarea de peduncul.
Nu poți să-ndemni părinții să care din văzduh
Șuvițe mari de raze, lăsate pentru tine,
Stăpâne să îi fie discretului tău duh,
Dar poți fi însuți torță, amnar pentru destine.
Nu poți, prin tâmple, bolta s-o plimbi și s-o cuprinzi,
Nerupt încă din burta de nori ce imn îți cântă,
Dar poți fi, zdravăn, lemnul din buza unei grinzi
Sau ploaia de agheasmă în pâini ce se frământă.
Nu poți fi cerșetorul unui sărut celest,
Abia născut, aproape de-azurul plin de lege,
Ci, potrivindu-ți aripi, în zborul tău onest,
Poți fi frământ de doruri și-al pocăinței rege.
Nu poți urcușul zilei, în care te-ai desprins
De pasărea măiastră, numită înălțime,
Să-l sorbi cu o privire, dar vezi pe steiul nins,
Din primul palid răcnet, a sorții adâncime.
Nu poți să tragi zăvorul oglinzii arătând
Că marea pribegiei ți-i munte plin cu creste,
Ci, ascultând tăcerea smereniei din gând,
Poți cuceri un freamăt, de-aici, de sus și peste…
Nu poți, în mierea zilei, să nu găsești nectar,
Bezmetic să te poarte printre furtuni catargul,
Dar poți fi stâlp, o viață, în neclintit altar,
Să afli mântuirea, și rostul tău, și largul.
Autor: Geta Lipovanciuc
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..