Luna nopții întunecate,
Lumina zilei luminate,
Când îți par stele ferecate,
Aerul de încrederi parfumate.
Inspirația cea divină,
Maturitatea ce-o să-ți parvină,
Învățând sa o respecți,
Din vorbele-i calde sa înveți,
De-i asculți nu numa alintul
Cu ce-ti mângâie creștetul ,
Ori vorbele-i cu ce te umfli,
Sau în greul tău descantul..
Ca -vezi Doamne -tu „meriți,
Uitând ca iubesc doar cei smeriți,
Iar de farnecele-i mereu uluiți,
În „știința-i de ea ploconiti ..
Căci, ea e o carte nesfârșită,
Cum is mângâierile de e iubită,
E o enigmă dulce, nesfârșită,
De n-o iei cu prostia umbrită,
De o stimezi și mereu cucerești,
Ști pe eternul ei sa te investi,
Nu ca mielușel cu idei ascunse,
De nu-i sunt mai mult ca ea pătrunse,
Căci, poate că și ei ii cam scapara,
Logica ta ce-ar fi scutul ce o apară,
De Ști s-o asculți și sa patrunzi,
Între gandurile-i sa n-o confunzi,
De-ai putea sa accepți și „slăbiciuni,
S-o cunoști bine intre iertaciuni,
Nu doar să-ți umpli golul nevoi,
Sa profiți ca nesimțitul puhoi,
Slăbiciunile atunci devin ceva tare,
Nici tu n-ai mai fi a vântului paloare!
Iar cartea mai mult se îmbogățește,
În susținerea ta femininul dospeste,
Sa vezi ca, coasta ta în divin creste,
Se roagă mereu și binele-ti sporește!
Model imagine – Valentina R; mulțumesc!
Mulți ani fericiți și primăveri senine!!


