MAMĂ ȚARĂ, ROMÂNIE
Se aprind lumini pe piscuri de Carpați,
Sub razele lunii se adună românii frați,
Cu rugi fierbinți pentru iubita țara-mamă,
Cheamă pe Domnul Sfânt, s-o apere iară.
Un uragan cumplit strivește țara-mamă,
Un ger năprasnic pătrunde-n România,
Fiori rece ne fulgeră noaptea-n în suflet,
E haos, frig, frică, în toți răsună-un urlet.
Mamă-țară, iubită, frumoasă Românie,
Când românii trăiesc de azi pe mâine,
Câți alți dușmani ar vrea să te sfâșie,
Ce bogății mai vor să ia pentru vecie?
Dar va veni și timpul fericirii visate,
Dreptatea și frăția și viața-n libertate,
Fără dureri, tristeți și grelele nevoi,
Că Domnul Sfânt se va-ndura de noi.
UN SUFLET CALD DE MAMĂ
Cine cunoaște bine un suflet cald de mamă?
Cine ar trece zilnic prin speranță și teamă?
Ar putea cineva să simtă profunda ei iubire?
Ar putea trăi intens imensa, tandra bucurie,
Dând viață din viața ei, spre marea-i fericire?
O mamă ce poartă la piept a sa vie minune
Cu chip frumos de înger, cu zâmbetul-soare,
Simte că înflorește, că viața-i doar visare,
Are copilul mai de preț ca tot aurul din lume.
Câte neliniști îi tulbură noaptea întunecată,
Veghind lângă ființa ce-i umple viața toată!
Când face primii pași, tremură inima mamei,
Ar pune-n el puterea voinicului și-a zânei,
Ar doborî munți mari, să-l sprijine mereu,
Cu sufletul fierbinte, roagă pe Dumnezeu
Să-i apere copilulul de tot răul suferinței…
El este speranța, lumina blândă a vieții!
Un suflet cald de mamă suferă în tăcere,
Când al său drag copil se zbate în durere,
Ar da chiar a ei viață, să apere ce iubește,
Ar deveni grădină frumoasă ce-nflorește,
Să-i fie bucurie, să ajungă ce-și dorește:
Un demn urmaș al ei, trăind tot românește.
MI-E DOR DE MAMA
Mi-e dor de mama, mi-e dor de mama mea,
Un trist destin m-a dus așa departe de ea,
Nu-i văd ochii blânzi cu care mă mângâia,
Nu-i aud glasul dulce cu care ea mă alina.
Mi-e dor de mama, mi-e tare dor de ea,
Mi-e dor de căldura cu care mă-mbrățișa,
Aș vrea să iau mereu puterea de a rezista,
Din sufletul mamei dragi, din iubirea sa.
Mi-e dor de mama, de casa părintească,
Mi-e dor de grădina gata să înflorească,
Mi-e dor de trecut, mi-e dor de copilărie,
Mi-e dor de ceru-nalt, de zile cu bucurie.
Aș vrea să mă întorc la mama mea, acasă,
Străinătatea-i tristă și așa greu mă apasă,
Voi reveni, voi fi iar copilul mamei mele,
Fericirea noastră va însenina clipele grele.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..