„USCÂND O LACRIMĂ” este titlul revistei patronată de d-l scriitor Dumitru Negoiță. Un titlul semnificativ ce inducea ideea că orice suferință poate fi învinsă, că sufletul nu trebuie să plângă niciodată, căci, uscând o lacrimă, el devine mai puternic, mai luminos.
L-am cunoscut mai întâi după nume pe regretatul scriitor Dumitru Negoiță. Îmi acordase un premiu la concursul „Iorgu Cosma”. Când l-am întâlnit la o activitate literară, m-a frapat ființa dumnealui. Era cu totul diferit față de alți scriitori. De obicei, unii scriitorii sunt mai meditativi, mai rezervați, mai introvertiți. Parcă mereu se raportează la lumea lor interioară. Dumitru Negoiță era un om deosebit, deborda de o bucurie interioară rar întâlnită la alții. Această bucurie ne contamina și pe noi. Ea îi făcea ochii atât de strălucitori, atât de plini de viață și noi îi răspundeam cu zîmbete și vorbe bune, imitându-l, prin empatie. Cum să cred că acei ochi așa de strălucitori s-au închis pentru totdeuna? Cum să-i uit glasul ce mi-a spus la telefon:„Nu mai pot vorbi…” El, care a vorbit prin versurile sale așa de bine, ilustrând o societate în suferință… Cum să mori în Săptămâna Mare, când este atâta primvară afară?
Era atâta dragoste îm sufletul său pentru neamul românesc, pentru acest pământ binecuvântat! Oare a făcut la Ursoaia munumentul închinat preotului erou Iorgu Cosma?
Din cer ne va privi cu aceeași iubire în ochii dincolo de care exista UN OM.
ECATERINA CHIFU


