REVIGORAREA RĂDĂCINILOR NEAMULUI
(cronică de Dumitru Dănăilă)
*Volumul „ECOURI STRĂBUNE” (Maria Filipoiu)
În volumul său de omagii şi memorii în versuri – „Ecouri străbune” – Maria Filipoiu afirmă, încă din catrenul folosit drept motto: „Îmi caut rădăcinile pierdute în neam, / să le revigorez cu al prospeţimii ram.” Cuvântul înainte al autoarei, intitulat „Pledoarie”, este un înflăcărat îndemn pentru cititor: „Cinsteşte-ţi străbunii, ca demni să fie urmaşii tăi de neamul care i-a zămislit în credinţă strămoşească şi, la rându-le, să te cinstească.”
Apărută la Editura „Singur”, cartea de versuri cu tematică dedicată spiritualităţii naţionale, urmează altora de aceeaşi inspiraţie: „Tradiţii creştine şi ritualuri populare româneşti”, „Expresii populare şi trăiri proverbiale”, „Cinstire înaintaşilor”. Prestigioasa apariţie editorială se deschide cu un acrostih intitulat „Drumul străbunilor”, pe care îl aflăm „în rădăcini de neam / rămase pentru tinere vlăstare”. Ne sunt prezentate apoi, în primul capitol, importante personalităţi istorice, literare şi culturale. Şirul lor se deschide cu Luceafărul poeziei româneşti, Mihai Eminescu, înfăţişat în versuri care elogiază contribuţia lui covârşitoare la înflorirea ţării şi prevăd pentru anii ce vin: „Nemuritor vei fi prin timpul ce trece, / pe cei te iubesc să-i luminezi de sus.” Urmează Nichita Stănescu, faţă de care se revarsă înălţătoare sentimente de admiraţie, precum cele din versurile: „Spirit viu din cărţi răzbate / Cu „Ordinea cuvintelor”, / Să ducă-n eternitate / rodnicia poeţilor.”
Regretatului Adrian Păunescu îi sunt dedicate două poezii care proslăvesc mesajul său patriotic înflăcărat, aşa cum se desprinde din versurile:”Dar zestrea sufletească nu dispare, / că arde ne-ncetat în poezie! / Să amintească lumii trecătoare / de cel ce i-a aprins prima făclie.” Acelaşi spirit patetic al dragostei de ţară întâlnim şi în versurile pe care Maria Filipoiu i le dedică lui Grigore Vieru, pe care îl socoteşte „Reper al dragostei de ţară /e-n ideal de destin frânt. / Dar scrierile n-o să moară / cu trup înghiţit de pământ.” Urmează versuri care le omagiază pe Nina Cassian şi pe Marioara Murărescu, precum şi pe patriarhul Teoctist.
Nu se putea, fireşte, să nu îi fie rezervat în carte un loc distinct lui Ştefan cel Mare, domnul cel atât de îndrăgit care, “Ca voievod din ţărm moldovenesc, / credinţa şi-a păstrat nestrămutată, / cum moştenit-a în graiul strămăşesc, / Prin timp domnind călăuzit de soartă.” Figura luminoasă a temerarului voievod iubitor de neam şi ţară reiese şi din versurile: “Iar duhul său veghează la hotare, / ca-n tronul de cetate din Suceava. / Că aprig fost-a Ştefan-Vodă-Mare, stârpind duşmanii şi pedepsind gâlceava.”
Un capitol este dedicat omagierii mamei, un altul omagierii unirii, iar cel din urmă contemporanilor noştri. Gândurile despre actualitatea zilelor de azi se deschid cu memoria eroilor revoluţiei din decembrie 1989, despre care se spune: “Eroii plecaţi din cetate / Comemorăm ca pe sfinţi / şi rugăm ca să ne ierte / nesocotinţa din minţi.” După câteva pamflete care înfierează relele din societatea de astăzi, autoarea încheie rotund, aducând din nou în atenţie, spre final, drumul străbunilor, aşa cum a început. Un moment de reculegere în memoria lor se petrece la locul de veşnică odihnă: “În cimitirul din sat, popas face fiecare, / la mormânt să le aprindă câte o lumânare. / Acolo poposesc şi eu, la rădăcini de suflet, / cu lacrimi să-mi sting dorul ce mă însoţeşte-n umblet.”
Stârneşte mult interes stăruinţa doamnei Maria Filipoiu de a contribui, prin versuri însufleţitoare, emoţionante, la revigorarea rădăcinilor neamului. O felicit călduros şi o aştept cu noi scrieri pe tema spiritualităţii naţionale, atât de vastă şi atât de importană pentru evoluţia noastră pe baza valorificării darurilor de preţ lăsate de înintaşi.
DUMITRU DĂNĂILĂ: scriitor, jurnalist UZPR
*Volumul „ECOURI STRĂBUNE”
Editura „Singur”, Târgoviște – România, 2015
ISBN: 978-606-8618-68-5
Autor: Maria Filipoiu (poet, eseist, jurnalist UZPR)

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..