Rădăcinile invizibile ale vieții mele se împletesc cu rădăcinile acestui măr secular. A fost sădit de bunicul din partea mamei, Ion Frățilă, decedat pe frontul de la Mărășești, în primul război mondial. Numele său a fost înscris, pentru veșnică pomenire, pe monumentul eroilor din orașul Fieni. Mărul mai rodește și acum, după cum se poate vedea în această fotografie, făcută în iunie 2018. Pe vremea copilăriei mele, trunchiul său mai avea încă un braț în partea opusă celei pe care mai există încă brațul pereche. A fost retezat însă, cu ani în urmă, la insistențele unui vecin care și-a ridicat casa cu peretele dinspre vest foarte aproape de hotarul dintre cele două proprietăți, a lui și a noastră. Urmele brațului retezat se mai văd încă pe trunchiul rămas mutilat după această operație barbară. Pe când eram copil îmi plăcea să mă așez între cele două brațe, să privesc lumea care trecea pe stradă, să-mi aștept prietenii de joacă sau să visez, cu ochii deschiși, la întâmplări neobișnuite povestite la clacă seara târziu, când somnul venea pe furiș și adormeam în păstăile de fasole sau pănușile de porumb. Ceva mai târziu, când unul dintre nepoți și-a construit casă nouă pe locul casei strămoșești, a înlocuit caldarâmul din curte cu betonul. Deși au trecut de atunci aproape trei decenii, mărul, încorsetat în betoane, continuă să trăiască și să facă poame. Dar, ori de câte ori ajung acolo și îl privesc, sufletul meu plânge pe rădăcinile sale rămase sub betonul potrivnic. Am scris, pe această temă, poemul MĂRUL, apărută în volumul CUNOAȘTEREA DE SINE, Ed. ePublshers, Bucureși, 2017.
MĂRUL
Mărul de lângă drum a înflorit,
dă peste gard cu flori să mă primească,
când mă întorc la casa părintească
și-n fața lui rămân înmărmurit.
Ce mândru stă cu crengile în soare! –
e neschimbat…, doar eu, îmbătrânit,
mă văd din nou copilul rătăcit
pierdut în vraja lui amețitoare.
Îl strâng în brațe și mă simt uimit,
dar când privesc spre locu-n care crește,
un plâns amar în mine se pornește
și lacrimi cad pe trunchiul neclintit
ce se ridică către cer și înflorește,
hrănindu-se de sub betonu-n care-a fost zidit.
Casa părintească dărâmată îmi trezește o viziune hamletiană, transpusă în versuri în poemul UMBRA, apărut în același volum, CUNOAȘTEREA DE SINE.
UMBRA
De ce te mai întorci acasă, tată? –
doar vezi prea bine, casa-i dărâmată.
În locul ei găsești o alta casă,
solidă-n ziduri, mult mai arătoasă,
dar nu este la fel de primitoare
precum căsuţa noastră cu pridvoare.
Iar eu, când vin acolo câteodată,
parcă-s străin la mine-n curte, tată.
Doar mărul ce mai dăinuie la poartă
mă mai întreabă seara despre soartă.
Nici el nu cred că se mai simte bine,
stă aplecat, iar fructele-s puţine…
Cu trunchiul său, cândva atât de falnic,
zidit între betoane, pare jalnic.
Nici ploaia nu-i mai udă rădăcina
de când betonul a umplut grădina.
Eu știu că mai apari prin curte, tată,
să reclădești căsuța dărâmată –
cobori din Constelația Licornul
doar noaptea când ne frânge somnul.
și către zori, pe când cocoșii cântă,
te-ntorci în cer, cu aripa mai frântă.
Iar eu trezit, în plină dimineață,
văd umbra ta cum se topește-n ceață,
și lacrimi grele ochii mi-i inundă
când mira soarelui apare tremurândă.
Cu mai bine de un an în urmă i-am adresat domnului primar al orașul Fieni o cerere scrisă prin care îi solicitam, pe baza unor argumente temeinice, să emită un document de atestare a mărului de lângă poartă ca monument al naturii, astfel încât să fie ocrotit conform legislației în vigoare. Nu am primit nici-un răspuns !
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..