Victoria Maria PRIPON, elevă în clasa a VIII-a la Școala Gimnazială „George Emil Palade” din Buzău, cu o bibliografie impresionantă, a fost declarată „poeta lunii noiembrie 2023” de revista „Amurg sentimental” București. Pe lângă numeroasele premii obținute încă de la debut, Victoria Maria Pripon a obținut, în anul 2023, fie Marele premiu, sau Premiul Special al Juriului, fie mai multe premii I, II și III la concursuri de poezie pentru elevi de gimnaziu, naționale și internaționale, cu poezii scrise în limba română, în engleză și în germană, dar și premii importante la secțiunea eseu.
Victoria a publicat poezii și eseuri în reviste din Buzău, Râmnicu Sărat, Sibiu, București, Cluj, în antologii, dar și pe diferite site-uri cu specific literar.
Este inclusă în proiectul UZPR – „Scriitori din Generația 2000”
Este autor a șase volume, dintre care două publicate în 2023, volume prezentate în cadrul Târgului de carte GAUDEAMUS București.
De Ziua Culturii Naționale, în 2024, Victoria Maria Pripon își prezintă cel de-al șaselea volum de versuri „ATRIUM” (72 de poezii).
Victoria este și olimpică la obiectul limba latină, iar titlul volumului ATRIUM și multe titluri de poezii din acest volum, sau motto-uri, sunt în latină.
Citind volumul m-am gândit la atrium, acea încăpere centrală a clădirilor la romani, pentru oaspeți și vizitatori, cu acoperișul deschis la centru, prin care „Focul ce se risipește în zare/ Începe să ardă când se stinge,/ Iar căldura sa îngheață seninul cer”… (Pădurea zorilor). Pentru că la Victoria Maria Pripon „Versurile sunt/ Priponite/ Între timpuri.” (Între timpuri), „Din nimic se creează/ păduri de cuvinte,/ Iar timpul fură vorbele altei vieți.” (Secole), „Copacii galopând spre păduri/ Formează tabloul/ Unei scântei de iarnă” (Pădurea zorilor), pentru că „Vorbele ce rămân nerostite/ le trimit mai departe/ Pentru a aduce izbânda.„ (Colosseum), deoarece „Vorbele sunt tentații/ Prinse între buze,/ Între dinții existenței” (Cuvinte).
Iată că, prin acest volum, Atrium, autoarea ne invită să fim oaspeții ei, să citim poeziile și „Să ne bucurăm așadar/ De aceste clipe/ Împreună,…” (Așadar...) pentru că „Fiecare moment este rar, unic/ Și îndemnat să dispară din/ Mâinile delicate ale zilei de mâine” (Așadar…) și, odată ajunși în atrium, să „… sperăm să se odihnească timpul/ și să se ofilească din nou clepsidra” (Tablou).
Dar despre atriu – atrium – putem vorbi și dacă ne gândim la cele două încăperi ale inimii, organul central, cu importanță vitală pentru fiecare dintre noi. Iar când inima, metaforic vorbind, este deschisă, pașii te poartă „…spre contemplare:/ Cu ochii deschiși”, (Izvorul reveriei) și spui ca și autoarea: „Caut să ascut iubirea/ … Păstrez necunoscută/ Cheia sufletului”:.. și „Ne vom întâlni,/ Vom desprinde florile uscate/ Din pomii eternității”/ (Noul capitol), că doar în inimă „Ascult tăcuta natură,/ În metafore firele se rup,/ Viorile nu cântă încă o dată,/ Ci se despart în stele,/ Praf de vise” (Anotimpuri irosite).
Atrium este o metaforă dintre multele „Metafore pe drum / Se aruncă,/ Se adună/ În mijlocul orașului” (Fără noi) și „Între mii de metafore, îți cauți cărare”… (Argint înnegurat), iar „Regulile sunt tulpini/ De cuvinte,…” (Fără noi).
Iată cum percepe o adolescentă realitatea vremurilor în care trăim! În poezia Poeții lumii moderne autoarea face referire la poeți, dar afirmația se poate aplica și în alte domenii: „Poeții nu mai sunt apreciați,/ Nu mai avem vreun motiv/ Să luptăm,/ Înfrânți, țesem lacrimi…” Și continuă: „Nu mai arde flacăra poeților,/ Vântul ne poartă inspirația/ Către alte zări,/ Muzele ne privesc tăcute, torturate.”… „Vechii străini/ Acum devin localnici,/ Poeți bolnavi/ De realitate./”, pentru că „Spectrul lumii devine astăzi/ O stradă a capitolului întâi/ Din cartea nescrisă,/ Dar terminată, editată în ezitare” (Ezitare).
Cum vede autoarea viitorul poeților, ținuți ca un ghem în căușul palmelor, ghem din care mărturisește că: „Deșir delir/ Și caut coroana vieții/ În cerul azuriu.”… „Deșir delir/ Și creez o ciornă permanentă,/ Definitivul devine provizoriu”/ (Și cred)? Simplu: Ea crede că „Lumea smulsă din uitare/ Uneori s-ar transforma/ Într-o mare de visare.” (Inoportun), „Iar despre noi/ Nu vor scrie basme,/ Ci muguri ne vom numi/ Peste generații îngenuncheate” (Alte lumi).
Felicitări, Victoria Maria PRIPON!
Succes în continuare!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..