Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ANIVERSĂRI » EMINESCU » EMINESCU – Sfințenia Românească!

EMINESCU – Sfințenia Românească!

EMINESCU – Sfințenia Românească!
(La a 170-a aniversare din ziua nașterii
Geniului Mihai EMINESCU)

Puterea infinită te-a plămădit Lumină
Și pe Pământ te-a nins într-un ghenar,
La început de an, eternă, caldă, plină,
Botezul lui Iisus să-ți dea înaltul har…

Cu lacul românesc spălatu-ți-s-a talpa,
Când nuferi galbeni mângâiau privirea,
Pădurea, dintr-un corn, cioplit-a harpa,
Romantic, să ne-nveți ce-i nemurirea…

Te-a așteptat să crești trecutul în arhive,
De la Heraclit la Paton s-aduni învățăminte,
De Schopenhauer, Kant, chemări exortative,
Cu dalta-nțelepciunii sculptau, de geniu, minte…

Prolific te clădeai, flămând de cele sfinte,
Din Goethe, din Shakespeare creșteai fervent,
Ca un Iisus urcai sub crucea de cuvinte,
Pe baricada timpului, un proletar aed…

Dar s-a găsit blestemul – corvoada nimiciei,
Să țipe spre otravă: „Oprește acest torent!”,
Când mintea ta lucidă, cu ochiul profeției,
Prin „Timpul” înfiera un putregai dement…

…și azi „…aceleaşi doruri mascate cu-altă haină,
Şi-n toată omenirea în veci acelaşi om…”
Mărite Eminescu, rămâi eternă hrană,
Cu care românimea hrănește-un nou atom…

Și judecă-ne, Geniule, judecă-ne aspru,
Că leneși a cunoaște și harnici a trăi,
Ne ducem cu puhoiul în Marele Dezastru
Cu ochii spre Luceafărul, ce-l arzi a ne trezi…

Trecută peste-un secol, cu razele preapline,
LUMINĂ, azi răzbați prin bezna ce-o „slujesc”,
Pe cerul nemuririi, printre lumini, EMINE,
Ne dăinuiești Sfințenia, Tu, Geniu românesc!

15 ianuarie 2020 Maria Botnaru
Portretul EMINESCU aparține Maestrului Alexandru Darida

PS! „… aceleaşi doruri mascate cu-altă haină,
Şi-n toată omenirea în veci acelaşi om…” ,
versuri preluate din poemul „Împărat și proletar”de Mihai Eminescu

Facebooktwitterby feather
Etichete:

Despre BOTNARU Maria

Mi-am spălat fața și mâinile în mărgăritarele dimineților frumoase de la noi, am îmbătat sufletul cu mireazma celor mai suave flori de primăvară… Mânată de visul tors din copilărie, am luat condeiul în mână… și-mi freamătă sufletul, ca un lan de grâu copt… Sunt născută la 5 septembrie anul1958 în satul Sărata Galbenă, raionul Hâncesti într-o familie de oameni gospodari. Am absolvit şcoala medie în satul de baștină, avand ca profesori şi îndrumatori patrioți adevarați şi profesori excelenți, de acolo vine dragostea de limba si literatura română. În anul 1975 am devenit studentă la Institutul pedagogic „Ion Creanga” din Chişinău, avandu-l printre profesorii minunați și pe dl. N.G. Matcaș. În anul 1979 am absolvit facultatea de litere și am fost repartizată în orașul Tighina, la şcoala rusă nr. 3, de unde am fost nevoită să abandonez funcţia și am fost angajată la şcoala-internat pentru copii-orfani şi rămaşi fara tutelă în postura de profesoară de limbă si literatură română. Acolo am lucrat până în anul 1990, apoi m-am ocupat de educaţia celor 3 copii. Îmi place poezia de când ma ştiu, încerc sa scriu… cum se primeşte, judecaţi Dumneavoastră. Cu preţuire, Maria Botnaru