Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Emoție digitală- autor Eugen Serea

Emoție digitală- autor Eugen Serea

Emoție digitală
de Eugen Serea

Suntem captivi, ca noduri vegetale,
Ai unei mari rețele digitale:
Lucrăm, iubim, zâmbim, vorbim pe Net
Și sufletul ni-l punem amanet…

Cum pentru toate-avem telecomandă,
Căsătoria-i vis de contrabandă,
Copiii vin planificați din timp,
Altfel, se prăbușesc de pe Olimp…

,,Bine”-i aici și-acum, doar pentru mine,
Iar ,,Rău”- tot ce nu pot să fac de tine:
Semen al meu, n-am lacrimi să te sting,
Mi-ești concurent, deci trebuie să-nving!

Scriptura e-o ,, legendă evreiască”
În omul care vrea ,,doar să trăiască”
Iar tinerețea-i idolul de azi:
Ori ești ,,pe val”, ori te îneci când cazi…

Avem pe fețe-aceleași măști și farduri
Și microcipuri mâine-n loc de carduri,
Prin cod de bare-n tot ce iei sau vinzi
Ne pune Fiara gratii pe oglinzi…

Biserica-i ,,azil de moși și babe”,
Credința-i ,,drogul creierelor slabe”,
Iar banii, despre tine spun, tirani,
Mai multe decât spui tu despre bani…

Copiii noștri-nvață că-s maimuțe
Și-și rup în crengi aripile micuțe…
Departe sare așchia de trunchi?
Curând ajung puroi, până-n rărunchi!

Mai marii stau pe tron, nu pe podele:
Prea mulți jandarmi și mai deloc modele;
Iar dacă-i mustră-un prooroc cu Har,
Ucis e între Templu și Altar!

În omul simplu, grijile de mâine
Sunt jungla vânătoarei pentru pâine,
Da’-n clasa lui se simte tot străin:
Și evadează-n hrană, sex și vin…

Butoane scumpe însă-l înconjoară
Și cu magia lor îl înfășoară,
Să nu-și aduc-aminte-un dor de Rai,
Să fie sclav nivelului de trai…

Cu jocuri și concursuri, meciuri, schow-uri,
Telenovele, știri, se sting ecouri
Ce rezonează-n inimi atunci când
Ne-ntoarcem în țărână, rând pe rând…

Mașinării de calcule binare,
În teamă, sărăcie, dezbinare,
Ne amăgesc, prin spațiul virtual,
Că Dumnezeu nu mai e actual…

Că omul e suprema rațiune,
Că individul n-are națiune,
Că toți suntem o apă și-un pământ
Și viața în Hristos e-o vorbă-n vânt…

Eu însumi când aștern aceste rânduri
Las pixul jos și cad ades pe gânduri:
Condiția umană e un chin
Dar rănile poetului creștin?

De scrie prost: ,,Cum oare îndrăznește
Să-I cânte lui Iisus din solz de pește?!
De-i sună-n strune Vântul cel ceresc:
,, – Unde-i trăirea lui?…N-o-ntrezăresc!”

Cu-al gândului călcâi strivesc cu ură
Pe Șarpele ascuns sub tastatură
Și-i pironesc ispita de aramă
Pe lemnul Crucii, a Icoanei ramă…

O, frate-al meu de digitală pripă,
Oprește-te s-auzi, măcar o clipă,
Cum trage-un demon clopotul lui Gauss
În schitul dintre monitor și maus!

Facebooktwitterby feather