BUCURIA VIEȚII

”Ținta voastră să fie ca o ancoră de neclintit în dragostea lui Dumnezeu!”

( Sf. Ap. Pavel)

Pe fondul unui cer azuriu, razele portocalii ale soarelui la apus pot, în anumite momente, să ne ofere clipe de o asemenea frumusețe, încât ne surprindem absorbiți pe moment, privind captivați. Splendoarea clipei ne uimește atât de mult, încât mintea noastră aflată de obicei într-o activitate instinctivă neîntreruptă, se oprește și nu ne mai transportă în alt loc, în afara lui ”aici și acum”. În acea lumină pare să se deschidă o ușă spre o altă realitate, mereu prezentă și totuși rareori trăită. Poate fi numită o ”experiență plenară”, deoarece, astfel de trăiri reprezintă cele mai înalte momente ale vieții, în care, fericiți ne surprindem catapultați dincolo de granițele obișnuinței, ale cotidianului.

În timpul acestor experiențe de expansiune a conștiinței, aruncăm o privire către domeniul etern al Dumnezeirii. Chiar daca este numai un moment, ne întoarcem la Sinele nostru Adevărat. Bucuriee!?

Ce bucurie în această lume plină de suferință? Războaie religioase și civile, boli incurabile, copii care mor, popoare condamnate la sărăcie, etc.! Ce sens are viața?

Da, viața are sens dacă ai o țintă, un scop! Mai devreme sau mai târziu, aproape fiecare om se întreabă ”Care este scopul vieții mele pe acest pământ?”. Cei mai mulți oameni consideră că scopul principal al vieții este de a acumula bogății materiale cu care să poată duce o viață fericită și plină de sens.

În romanul lui Tolstoi ”Moartea lui Ivan Ilici”, protagonistul, un birocrat de vârsta a doua, egocentric și arogant are o boală abdominală incurabilă și agonizează într-o durere continuă. La apropierea morții, Ivan Ilici își dă seama că toată viața s-a apărat de noțiunea de moarte prin preocuparea sa pentru prestigiu, aspectul exterior și bani. Devine furios pe toată lumea din jurul său care perpetuează negarea și falsitatea, dându-i speranțe nefondate că se va face bine. Apoi, în urma unei conversații uimitoare purtate cu zona cea mai profundă a Sinelui, găsește într-un moment de mare claritate înțelegând că moare atât de rău, pentru că a trăit atât de rău. Toată viața lui a fost greșită. Ascunzându-se de moarte, s-a ascuns și de viață. Își compară viața cu senzația pe care o avea adesea în trenuri, când credea că merge înainte, dar de fapt, mergea înapoi. Pe scurt, devine conștient de experiența ca atare. Deși moartea se apropie repede pentru Ivan Ilici, el își dă seama că încă mai are timp. Devine conștient că nu numai el, ci toate ființele vii trebuie să moară. Descoperă compasiunea, un sentiment nou pentru el. Simte un fel de tandrețe față de ceilalți: pentru fiul său care-i sărută mâna, pentru servitorul care-l îngrijește într-un mod firesc și iubitor și chiar, pentru prima dată, pentru soția lui. Simte compasiune pentru ei, pentru suferința pe care le-a provocat-o și, în cele din urmă, moare nu în suferință, ci simțind bucuria compasiunii intense.

După învățătura Sf. Ap. Pavel, scopul vieții creștine este mântuirea. Începutul mântuirii are la bază primirea Evangheliei lui Hristos și a Sfintelor Taine: Botezul, Mirungirea, Euharestia, Spovedania, Preoția, Cununia și Maslu. Cei care au primit aceste Taine trebuie să meargă mai departe și să se înalțe cu toată ființa lor la realitățile sau experiențele duhovnicești superioare având ca țintă mântuirea.

Cine ne poate spune care este cu adevărat scopul vieții? De exemplu, dacă l-ai vizita pe proiectantul unei mașini și l-ai vedea lucrând la o piesă complicată pe care tu nu o cunoști, cum ai putea afla care este destinația acesteia? Dacă vei merge într-un deșert și ai da peste o casă bine construită care are toate cele necesare pentru o viață abundentă, ai trage oare concluzia că acea casă a apărut la întâmplare? Că a venit în existență prin evoluție sau prin hazard? Dacă ai intra într-o bibliotecă, ai trage concluzia că acele cărți din ea au fost aranjate de o explozie? Cea mai bună cale este sa-l întrebi pe CREATOR. Răspunsurile îți aparțin…!

Orice scop este bun, dacă-i ”ecologic”. Adică ținta ta să nu-ți facă rău ție, semenilor tăi sau mediului înconjurător și să nu contravină legilor firii. Scopul îți dă un rost în această lume iar dacă nu ți l-ai descoperit încă, întreabă-te cât mai des:

”Care este cea mai mare dorință a mea?”;

”Pentru ce sau pentru cine trăiesc?;

”Pentru ce am nevoie de sănătate?”;

”În general, pentru ce am venit pe această lume?”.

Pentru ce trăiește o celulă în organism? Care este sarcina ei? Ce unește toate celulele împreună? Scopul principal este viața întregului organism. Dacă celula își realizează sarcina, atunci organismul îi dă toate cele necesare pentru viață și deasemenea, celula trăiește și prosperă. Omul este aceeași celulă: a organismului unic al Universului. Și principala lui sarcină este să aibă grijă de întregul organism, pentru ca el să trăiască și să prospere.

Omul trăiește în această lume, în primul rând pentru Dumnezeu. Pentru bunăstarea pământului, a oamenilor și a naturii. Omul trebuie să se gândească la el și să se perfecționeze pentru a oferi și mai mult celor din jur.

Scopul în această lume coexistă între material și spiritual fără a le despărți, ambele creând o armonie deplină.De ce? Pentru că avem trup și suflet! Întrebarea este ”Daca am descoperit scopul vieții, cum ne ținem de el în această lume plină de oportunități?”.

Un exemplu elocvent este în Sf. Scriptură (Matei 14, 28-32) când Petru, pentru a se convinge ca Iisus nu era o nălucă, îi cere să meargă la el pe apă iar Iisus îl încredințează că poate face acest lucru, chiar dacă valurile îi erau potrivnice. Pentru raționamentul uman a merge pe apă, fără să te scufunzi este imposibil. Cu toate acestea, Petru la Cuvântul lui Iisus coboară din corabie și merge pe apă sfidând logica umană.

Cum e posibil? Pentru că avea o ținta clară și anume, Iisus Hristos. Dar pentru că, îndoiala a devenit mai mare decât ținta, în momentul când Petru își pierde atenția de la Hristos (scop) se afundă în valurile mării, cât pe ce, să se înece. Șansa de a se salva vine din conștientizarea scopului și adresarea cuvintelor ”Doamne scapă-mă!” iar Hristos își întinde neîntârziat mâna către el, spunându-i ”Puțin credinciosule pentru ce te-ai îndoit?”.

Cu cât țelul este mai mare, cu atât rugăciunea și recunoștința față de Dumnezeu trebuie să fie mai conștientă, pentru a ne ține pe drumul cel drept.

Pentru creștinul de altadată lucrurile erau clare: să învețe o meserie, sa facă o casă, să se căsătorească, să aibă copii pe care să-i trimită la școală, să le facă zestre și sa-i așeze la casa lor…și era mulțumit. În tot acest timp în mintea și sufletul lui, predomina credința că ”Totdeauna lucrul tău, sa-l începi cu Dumnezeu!” – sinergia dintre scopul material și spiritual.

Omul modern gândește în alți parametrii: dacă voi lua examenul, dacă îmi achizitionez o casa și o masină, dacă mă căsătoresc, dacă…, dacă…, dacă… o să fiu fericit! Si chiar și cu cele îndeplinite, starea de fericire nu ține prea mult.

Omul poate fi cu adevărat fericit, doar dacă, aduce celorlalți fericirea pe care el o caută. Intențiile tale se vor îndeplini repede și ușor atunci când te vei apropia de dorința cea mare, de scopul vieții. Ține minte: calea ta trebuie să aducă bucurie și bunăstare întregii lumi. Gândește-te ce poți face foarte bine și eficient. La ce poți fi maxim de util oamenilor, patriei, planetei Pamânt?! În ce sferă a vieții te vei bucura de rezultatele muncii tale împreună cu cei din jur? Începe sa faci asta!

Însă, se pare că după cele înfăptuite, mai căutăm ceva. Acel ”CEVA” dupa care tânjim toată viața, dorul de ”Casa Veșniciei – Aștept învierea morților și viața veacului ce va să vie. Amin!”

Bibliografie:

”Biblia sau Sfânta Scriptură”, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2006;

”Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața”, Autor Starețul Tadei, Editura Predania, 2006;

”Psihiatria ortodoxă în întrebări și răspunsuri”, Autor Dr. Dimitri Avdeev, Editura Sofia, 2010;

”Puterea intenției”, Autor Valeri Sinelnikov, Editura Helen, Ploiești, 2017;

”Puterea Prezentului”, Autor Eckhart Tolle, trad. Alexandra Borș, Ed. a 6-A, Editura Curtea Veche Publishing, 2016.

Preot Chiriac Nicușor, Biserica ”Sf. Cuv. Parascheva”, Adjud

by

Referinţă Bibliografică

Nicușor CHIRIAC: Bucuria Vieții/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 10 iunie 2021