Când, mirosind a lumânare stinsă,
Din cel ce-am fost nimica nu mai sunt,
Aş vrea să nu mă risipiţi în zare –
Lăsaţi-mă la locu-mi pe pământ,
Să pot s-ajung un bulgăre de lut
Şi-apoi pe-o roată de olar, un vas,
Şi tot ce n-am putut să fiu cândva
Aş deveni din ce am mai rămas.
ION LAZĂR DA COZA



Frânturi de vis (Epitaf)
Gheorghe A. Stroia
Când ochii stinși
vor căuta spre stele,
ţărâna-n trupul gol
se va sfărma,
purtând pe-aripi
de clipe tot mai grele
frânturi de vis
din viaţa Mea și-a Ta…