Într-o dimineață însorită de primăvară, Ștefan se afla pe peronul stației de S-Bahn Gesundbrunnen din Berlin. Pe peron era destul de multă lume. El stătea posomorât gândindu-se la problemele sale, deoarece fusese la spital pentru aș vizita soția ce era operată de fibrom și stătuse cu ea îndelung de vorbă. După ce avusese unele complicații în timpul operației totul se soldase cu bine și ea se recupera. Aveau două fete, una de paisprezece ani și una de doisprezece ani, nu o duceau prea bine, ba erau chiar la limita supraviețuirii și asta datorită faptului că el nu lucrase constant.
Erau de patru ani în Berlin și începuturile fură foarte grele datorită faptului că lucrase la negru și avusese probleme cu intermediarii ce nu îi plăteau corect toate orele lucrate. Suferiseră cu toții de pe urma acelui fapt, însă de câteva luni începuse munca cu contract la o firmă germană și lucrurile începură oarecum să le meargă mai bine. Pe Ștefan îl tot frământa faptul că până la patruzeci de ani nu reușise să prospere și să poată astfel oferi fetelor sale mai multe lucruri.
Înalt, slab, cu fața sa uscățivă, frământată de gânduri, Ștefan se plimba pe peron printre oamenii ce în acea dimineață așteptau ca și el S-Bahnul. Trebuia să ajungă pe șantierul unde lucra, se învoise doar pentru câteva ore. Apoi seara după ce termina programul trebuia să meargă la un magazin unde soția sa îi dăduse instrucțiuni pentru ai cumpăra fetei lui mai mari o pereche de blugi și un pulovăr pentru că era ziua ei de naștere.
La un moment dat se apropie de el o femeie de culoare, ce părea a fi din Africa. Era înaltă, atrăgătoare, îmbrăcată în blugi albaștri, tricou negru, o geacă de piele maro, hainele ei erau strâmte și îi scoteau în relief formele corpului ce atrăgeau ca un magnet privirile bărbaților de pe peron. Îl privi pe Ștefan cu ochii ei mari, negri, plin de neastâmpăr senzual, părea foarte sigură de puterea ei de seducție asupra bărbaților. Era o prostituată ce își căuta clienții și dintre bărbații de pe peron îl alesese pe Ștefan pentru că i se păruse acel tip de om ce ar putea căuta o mică escapadă pentru a scăpa de rutina vieții.
Ștefan la început se intimidă în fața acelei femei și își întoarse privirea. Însă acea femeie se plimbă puțin pe lângă el și reveni în fața lui privindu-l din nou și îndemnându-l din priviri să se apropie de ea și să înceapă vorba. Ștefan se cutremură în sufletul său și pentru câteva momente șovăi pentru că își dădu seama că era atât de ușor să se piardă cu acea femeie în marea metropolă și să guste din apa murdară a prostituției, ca apoi să revină la viața sa poate mai înviorat sau poate mult mai distrus sufletește.
Între timp sosi S-Bahnul și Ștefan se apropie de ușa unui vagon pentru a urca, însă o simți pe acea femeie foarte aproape de el, întoarse capul și o văzu chiar lângă el. Intră în vagon chiar în același timp cu ea și pentru câteva secunde o privi și văzu că ea se așază într-o parte a vagonului unde erau mai multe locuri libere. Șovăi câteva clipe dacă să se așeze în apropierea ei, apoi făcu stânga împrejur și porni în capătul opus al vagonului pentru a fi cât mai departe de acea femeie. Se așeză la fereastră și privi bolta albastră de primăvară și razele soarelui ce se răsfrângeau peste oameni, case, și natură. Totul era nespus de frumos și îl motiva să trăiască cu adevărat.
Apoi văzu cu ochii minții chipul fetei sale și se gândi la bucuria ce avea să i-o facă în acea seară cu cadoul pe care avea să i-l aducă. Se gândi că la scurt timp soția sa avea să vină acasă și împreună cu fetele lor aveau să trăiască din nou armonios. Iar el fusese pe punctul să se prăbușească și să strice totul doar pentru o plăcere păcătoasă, ca apoi să regrete profund că a cheltuit banii pentru cadoul fiicei sale cu acea femeie și să mintă față de nevastă sa că i-au trebuit acei bani pentru alte cheltuieli inopinate. Deci ar fi trebuit să fie meschin și josnic! Dar nu trebuia să se coboare atât de jos pentru că alesese ceea ce era corect, o știa după mulțumirea sa sufletească din acele momente și din faptul că sufletul său vibra privind frumusețea primăverii. Ba mai mult de atât avea din nou bucuria de a trăi și de a fi un tată și un soț responsabil. Și fața lui Ștefan în acele momente se lumină de bucuria unui om ce își împlinea datoria în familie și în societate.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..
O bucurie ca de fiecare dată scrierile tale, dragă Eugen, care sunt atât de umane, de calde, cu un aer de împăcare și bucurie sufletească, veritabile lecții de viață. Felicitări, stimate AMBASADOR Armonii Culturale!
Ca de obicei comentariile dvs ma surprind, sunteti o minunata gazda literara pentru noi toti ce trudim pe ogorul literaturii. Mult succes in tot ceea ce faceti!