Când se trezi se înfioră pentru că nu înțelegea ce anume se întâmplase. Era întins în iarbă și vedea stelele strălucind pe bolta nopții de vară, simțea din plin mireasma ierbii, rămase ca consternat câteva clipe, apoi se ridică în capul oaselor și constată că era la marginea unei păduri. Se sculă speriat în picioare și constată după luminile ce se vedeau în noapte că orașul era la câțiva kilometri. La lumina stelelor și a lunii văzu la picioarele sale valiza sa și geanta de voiaj deschise și lucrurile sale răvășite peste tot prin iarbă. Își aduse aminte că fusese în autocar și că se cinstise bine pe la mai toate popasurile cu Florin. Instictiv își duse mâna spre borseta sa de la brâu, o deschise și constată că cele două plicuri în care avusese bani erau goale. Între plicuri era o bancnotă de cinzeci de euro, pe unul din plicuri era scris ceva, reuși să citească cu lanterna telefonului ce în mod surprinzător nu îi fusese furat: ,,Pleacă acasă și nu încerca să reclami la poliție pentru că ai să o pățești rău de tot.”

Rămase acolo în noapte ca încremenit nevenindu-i să creadă că acel jaf i se întâmplase chiar lui. Tot ce i se întâmplase îi produse un șoc emoțional puternic. Nu putea înțelege nici el cum putuse să fie atât de naiv și să se încreadă în Florin. Își aduse aminte cum pe tot parcursul drumului Florin spunea mereu că trebuiau să sărbătorească, deci totul fusese pentru al îmbăta și jefui. Se orientă după vuietul mașinilor ce treceau prin apropiere și ajunse la șosea, cu bagajele sale pe care le strânsese din iarbă. După ce parcurse cam doi kilometri în direcția în care se vedea orașul, fu oprit de o mașină a poliției. Polițiștii îl legitimară și el le istorisi în mare despre jaful la care fusese supus. Fu chemat la secția de poliție unde Nicu povesti cu lux de amănunte tot ce își aducea aminte. Când aduse vorba de Florin poreclit Cobra, un ofițer de poliție pe nume Pârvu ce era un bărbat de cinzeci și cinci de ani și pe a cărei față se distingea faptul că în viața sa avusese de-a face cu fel și fel de cazuri și cunoscuse tot felul de oameni periculoși, îi arătă o poză a lui Florin și îl întrebă:

– Acesta este bărbatul cu care ai călătorit?

– Da, el este, spuse Nicu după ce privi acea poză.

– Cobra a mai fost închis pentru acte de tâlhărie și am fost pe punctul să-l închid din nou, dar persoana ce a fost prădată de el nu a dorit să declare împotriva lui. Deși la început a depus plângere împotriva lui Cobra mai târziu și-a retras declarația. Și încă o întrebare de ce aveai banii la tine și nu pe card?

– Am lucrat la negru și patronul ne plătea cu bani cash fără a face tranzacții bancare.

– Nu ar trebui ca voi cei ce emigrați să acceptați să fiți astfel exploatați, ca cetățeni ai U.E. aveți totuși niște drepturi.

Polițiștii îl aduseră cu mașina poliției pe Florin la secție. Florin când îl văzu pe Nicu mimă în omul surprins și întrebă:

– Cei cu tine Nicu, ce ți s-a întâmplat? Eu am dorit să te iau la mine și nu ai vrut, oricât am insistat nu ai dorit deloc și ai rămas la barul din autogară…

– Ba nu este adevărat, îmi amintesc destul de bine deși eram beat că mai urcat într-o mașină unde mai erau doi bărbați, apoi nu mai știu nimic. Dar îți spun un lucru, ai să regreți amarnic tot ce mi-ai făcut pentru că nu mă voi lăsa până nu voi recupera banii și mai mult de atât am să te bag la pușcărie pe tine și pe complicii tăi.

– Cum poți vorbi așa unui prieten!

– Taci din gură nenorocitule, zise înfuriat Nicu și se repezi spre Florin, însă fu oprit de polițiști.

Pârvu îi spuse lui Florin:

– Cobra, dacă găsesc un singur martor care a văzut că l-ai urcat în mașină cu voi te-ai ars.

Se deschise o anchetă, Florin din lipsă de probe și martori care să-l condamne fu pus în libertate, având interdicție să părăsească orașul. Polițiștii sunară la firma de transport cu care Nicu călătorise și vorbiră la telefon cu șoferii care spuneau că nu îi puteau ține minte pe toți călătorii, pentru că aveau multe curse și de aceea nu puteau spune cu exactitate ceva despre un anume călător. Apoi luară lista călătorilor de la firma de transport ce călătoriseră cu Nicu și sunară la mai mulți călători, doar câțiva își aminteau că Florin și Nicu coborâseră la Giurgiu. Însă nu puteau spune cu exactitate dacă se urcaseră în aceeași mașină sau nu. În forfota care se produse în momentul când autocarul se oprise în autogara din Giurgiu, unii călători plecaseră la toaletă iar cei mai mulți pe la magazinele din autogară. Tot ce puteau spune mai toți călătorii era că la popasuri Florin și Nicu consumaseră băuturi alcoolice, iar unii afirmau că îl auziseră pe Florin insistând ca Nicu să vină la el acasă. Polițiștii încercară să găsească un martor în autogară care să declare că Nicu și Florin ar fi fost văzuți urcând în aceeași mașină dar totul fu în van.

Ancheta rămase deschisă, iar Nicu schimbă cei cinzeci de euro pe care îi mai avea și plecă spre orașul său. Ajuns acasă, era foarte agitat și nervos, supărat la culme de tot ce i se întâmplase. Tatăl lui după ce află ce i se întâmplase îi reproșă că se înhăitase cu oameni de nimic și pierduse astfel aproape doi ani de muncă de pomană. Se mai liniști după ce sună la poliția din Giurgiu și află cu stupoare că Nicu fusese victima unui jaf periculos și că era totuși un caz fericit pentru că scăpase nevătămat. Deși venise de câteva zile acasă Nicu nu îndrăznea să se ducă la logodnica sa și să-i spună tot ce i se întâmplase, se temea că ea îi va reproșa faptul că se îmbătase în mod iresponsabil pe drum și așa înlesnise jaful la care fu supus de Florin și complicii săi. Însă Sanda îl sună insistent la telefon și nu se lăsă până ce nu îl descusu și află la telefon totul după care îi spuse:

– Te-am avertizat Nicu să nu bei pe drum. Și apoi pe când erai în Germania ți-am spus să-mi trimiți cel puțin o parte din bani prin Ria iar tu nu ai dorit motivând că este prea scump de trimis, măcar dacă îmi ascultai sfatul și nu te îmbătai pe drum…

Nicu se enervă și îi închise telefonul. Apoi începu să se gândească cum ar putea să se răzbune pe Florin. Se duse la Șoimul după cum era poreclit un vechi prieten de-al său ce era antrenor de karate. Șoimul era un tânăr de treizeci de ani cu un corp atletic, fiind un bun cunoscător al artelor marțiale. Îl primi pe Nicu în garsonera sa și după ce îl ascultă cu atenție zise:

– Îmi pare rău dar nu te pot ajuta.

– Te temi și tu?

– Nu este vorba de teamă, dar cu câteva luni în urmă am reușit cu greu să ies cu basma curată dintr-o problemă asemănătoare, iar cei de la poliție m-au avertizat că dacă se mai întâmplă îmi vor face dosar penal.

– Dar gândește-te puțin, este normal ca eu să muncesc atât de greu în condiții inumane și să vin în România unde să fiu jefuit de acești tâlhari. Nu crezi că astfel de nenorociți merită o lecție, pentru că pe viitor ei pot jefui și alți oameni.

Șoimul după ce se gândi puțin zise:

– Bine, mergem și le vom da o lecție acestor cuțitari ce se cred periculoși, pe mine astfel de indivizi mă enervează la culme. Va trebui să reunesc câțiva dintre cei mai buni elevi ai mei, și încă ceva dacă recuperăm banii va trebui să le dai o parte băieților mie nu îmi trebuie nimic.

– Dacă recuperăm banii le dau băieților tăi jumătate din bani, vreau să-i dăm o lecție ticălosului de Florin pe care să nu o uite toată viața. Numai să pot pune eu mâna pe el că îi arăt ce înseamnă ca cineva să-mi calce în picioare prietenia pe care i-am oferit-o.

– Dă-mi o zi ca să organizez totul și te sun când sunt pregătit cu băieții. Adresa acestui individ ce te-a jefuit o știi?

– Da, am reținut-o în timp ce polițiștii discutau cu el. Deci așa rămâne, aștept telefonul tău.

– Firește după cum am stabilit.

A doua zi, pe când Nicu era foarte preocupat și nerăbdător așteptând ca să fie sunat de Șoimul în camera sa intră Sanda. Fusese atât de preocupat încât nici nu băgase în seamă când ea intrase în curte și apoi în casă stând puțin de vorbă cu părinții lui. Rămase uimit când o văzu în camera sa. Nu o mai văzuse de aproape doi ani de zile și i se păru că se făcuse mai frumoasă, cu părul negru lung, cu ochii mari verzi, strălucind de o frumusețe aparte, îmbrăcată cu un tricou alb și blugi negri. Apariția ei îl tulbură pe Nicu și rămase câteva clipe fără cuvinte.

– Bună, am venit să-ți spun că ce ai de gând să faci acum este o prostie foarte mare.

– Despre ce vorbești tu?

– Am vorbit prin telefon cu polițiștii de la Giurgiu și mi-au spus tot, și mai ales mi-au spus că Florin face parte dintr-un clan de țigani foarte periculoși, iar șansele ca ei să descopere ceva sunt mici pentru că oamenii se tem să declare împotriva unor astfel de cuțitari. Apoi am vorbit și cu Șoimul pentru că am aflat de înțelegerea voastră de la Mihaela logodnica sa care după cum ști este una dintre cele mai bune prietene ale mele. Important este faptul că împreună cu Mihaela am reușit să-l convingem pe Șoimul să renunțe la planul vostru, pentru că până acum ai pierdut doar banii pe care îi poți face înapoi. Dar dacă continui pe acest drum al răzbunării pe care ai pornit se pot pierde și vieți de oameni. Și când spun asta mă refer la faptul că cei cărora voi doriți să le dați o lecție sunt în realitate niște cuțitari foarte periculoși fără nici un fel de scrupule. Așa că ai face cel mai bine să te oprești…

– Cum ai putut să faci așa ceva? Crezi că cineva mă poate jefui și eu să tac ca un prost și să nu fac nimic. Și mai mult de atât acești bani erau pentru nunta noastră, iar acum s-a dus totul de râpă…

– Nu s-a dus nimic de râpă doar știi că eu lucrez la Penny și am ceva bani strânși, iar mama are și ea ceva bani puși deoparte și ni-i va da nouă, ba chiar mai mult de atât am înțeles de la părinții tăi că și ei ne vor ajuta cu o sumă importantă. Deci vom face o nuntă mai modestă, și ne vom urma viața noastră. Iar pentru tine am găsit un loc de muncă, vei putea lucra cu fratele meu la o firmă de pachetărie și nu te voi mai lăsa să mai pleci nicăieri…

– Așa ceva eu nu pot să accept, pentru că toți vor râde de mine. Dar ce mă uimește cel mai mult este faptul că ați reușit să-l convingeți pe Șoimul să renunțe la planul nostru. Se pare că l-am apreciat prea mult, iar în realitate nu este decât un fricos ce face pe grozavul doar în fața elevilor săi.

– Te înșeli, Șoimul este un bărbat foarte curajos de nenumărate ori a luat apărarea celor slabi ce erau maltratați de unii șmecheri. Iar în privința temerilor tale că va râde cineva de tine îți spun că nu va râde nimeni, pentru că toți vor considera că ai acționat cu prudență căutând astfel să eviți un conflict sângeros în care se puteau pierde vieți umane. Așa că îi vom lăsa pe cei de la poliție să-și facă treaba, iar noi vom continua cu viețile noastre. Este tot ce putem să facem pentru a da o întorsătură plăcută acestei întâmplări dramatice ce ne-a lovit.

Nicu rămase fără grai, înțelegând că Sanda poseda multă înțelepciune, și că el era pe cale să comită o nebunie foarte mare așa că ascultă de sfatul ei. Iar tot farmecul dragostei lor îi cuprinse ajutându-i să treacă peste acea dramatică întâmplare, și să pornească înainte străbătând în doi marea agitată a vieții.

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Oniscu: JAFUL (2)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 11 aprilie 2022