MARIANA ANGHEL

O ANIVERSARE ÎN „CASA DOMNULUI”

Salutăm astăzi, cu reverență, o distinsă familie de profesori-mentori, de scriitori, de oameni de cultură din Timișoara universitară: Familia Eugen și Mirela-Ioana Dorcescu! Salutăm, cu admirație, apariția volumului aniversar Eugen Dorcescu în „Timișoara”, Editura Mirton, Timișoara, 2021, salutăm, deopotrivă, celelalte cărți publicate în acești ani: Synaisthesis (2021, în colaborare cu Emil Grama) și Biblice (2021), ambele la Editura Eurostampa. De asemenea, salutăm cele două tomuri din Jurnal: Îngerul Adâncului și Adam, tipărite la Editura Mirton, Timișoara, în 2020. Într-un cuvânt, Opera omnia a marelui poet Eugen Dorcescu, aflat astăzi sub semnul fericitului bilanț, pe care îl celebrăm aici, în Casa Domnului. În Biserica Ortodoxă din Piața Dacia, Timișoara.
Acum, la ceas aniversar, aș dori să încerc scurte glose la tema odihnei în Casa Domnului, așa cum se regăsește în Psalmii biblici și în Psalmii versificați de Eugen Dorcescu. Prezenți fiind noi, acum, cu toții, în Casa Domnului, voi afirma, de la început, că acest locaș tainic, aparent fragil, în care Duhul Domnului coboară să aducă alinare, este mai presus de orice alt loc de pe pământ și mai puternic decât orice stâncă sau cetate, pentru că aici este Domnul, cu noi de față și El tuturor odihnă, precum a și promis: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi” (Matei 11, 28).
În volumul de jurnal Îngerul Adâncului, Eugen Dorcescu se confesa: „Mă rog lui Dumnezeu să mă ajute în a-mi orândui viața în așa fel, încât să mi se reveleze tot mai limpede esența ei spirituală (p. 28). În timpurile vechi-testamentare, în Templul Domnului „se odihnea, veghea chivotul Domnului”. În acest topos sacru se roagă psalmistul să adăsteze: „Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieții mele/ Ca să văd frumusețea Domnului (…)/ Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele, m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui;/ Pe piatră m-a înălțat…” (Psalmul 26). Textul dorcescian reiterează textul biblic și-i dă o altă perspectivă: „Un lucru Celui Veşnic Îi cer. Mă ofilesc/ Rugându-L de departe:/ În casa Lui eternă aş vrea să locuiesc/ Mereu. Şi după moarte./ Atunci, ce fericire!, putea-voi să contemplu /În lung extaz, vai mie!/ Sublima-I măreţie şi minunatu-I templu/ În timp şi-n veşnicie. / Căci El mă va ascunde în sfântu-I tabernacol / În ziua de prigoană./ În cortul Său m-aşază, salvat, ca prin miracol,/ Pe-o stâncă suverană” (Eugen Dorcescu, Psalmul 26/27).
Niciun dușman nu se poate atinge de cel apărat de mâna Domnulu: „… Va zice Domnului: «Sprijinitorul meu ești și scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul/…/ Cu spatele te va umbri pe tine și sub aripile Lui vei nădăjdui/…/ Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua/…/ de molima ce bântuie întru amiază” (Psalmul 90, 1-2; 4-6).
Recitim textul din Psalmi dedicat, prin excelență odihnei, sabatului duhovnicesc, în stihuirea dorcesciană: „Acum, că Domnul e păstorul meu,/ Oare de ce voi duce lipsă eu ? / Odihnă-mi dă, păşunile sunt verzi,/Cu ape liniştite şi livezi. / Îmi întremează sufletul. De rău/ M-absolvă, căci ador Numele Său. / O, Doamne, chiar când calc a morţii vale, /N-am teamă, că-s sub paza mâinii Tale. /Pasul mi-l laşi să treacă şi să meargă,/ Strunindu-mi-l cu înţeleapta-Ţi vargă. / Atunci când toţi vrăjmaşii sunt de faţă,/ O masă-mi pui Tu, dis-de-dimineaţă. /Capul mi-l ungi cu mir din cel mai fin,/ Paharu-mi se revarsă de prea plin. / Aceste negrăite bucurii/ Întreaga viaţă mă vor însoţi./ Voi locui în casa Domnului La nesfârşit, prin îndurarea Lui” (Psalmul 22/23).
De ce a ales poetul Eugen Dorcescu textul sacru ca punct de referință în creația sa și nu s-a aplecat spre alt tip de poezie, alta decât cea al cărei subiect este Ființa? Găsim răspunsul în Jurnal: „Textul sacru are, între altele, puterea de a te elibera de idoli/…/ Observi dimensiunea exactă oricărui existent” (p.70). Un alt răspuns este cel legat de conștiința talantului pe care trebuie să-l înmulțească și să rodească. Acest imperativ moral al creației dorcesciene îl regăsim în Jurnal: „într o lume haotică, dezarticulată, mă străduiesc să nu îmi irosesc harul. Căci nu-mi aparține. L-am primit, mi s-a dat” (p.308). Neliniștea sufletului aflat în căutarea odihnei veșnice nu își găsește pace decât în Domnul, după cum mărturisea în Confesiunile sale și Fericitul Augustin: „inquietum est cor nostrum donec requiescat in te”.  Urmând lui David-psalmistul, clasicul Eugen Dorcescu ne învață începutul înțelepciunii și al oricărei odihne în spirit: „Gustaţi şi-o să vedeţi ce bun e Domnul! Şi cât de fericit e-acela care/ În Domnul se încrede cu fervoare./ Pe fericitu-acela nici un om nu-l/ Întrece-n strălucire şi-n vigoare./ Voi, sfinţii Săi, temeţi-vă de Domnul,/ Cine Îl teme nicio grijă n-are./ Chiar leii rabdă foame, strâmtorare,/ Dar cei care Îl caută nu sunt/ Lipsiţi de niciun bine pe pământ./ Hai, fiii mei, şi daţi-mi ascultare,/ Să vă învăţ temérea de Cel Sfânt!” (Psalmul 33/34)

LA MULȚI ANI FRUMOȘI ȘI MINUNAȚI ÎN HRISTOS DOMNUL, MAESTRE EUGEN DORCESCU!

by

Referinţă Bibliografică

MARIANA ANGHEL, O ANIVERSARE ÎN „CASA DOMNULUI”/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 11 aprilie 2022