A ruginit pădurea
A ruginit pădurea, încet, fără s-o știe
Ființa morții, iată, în seve s-a trezit,
Doar brazii-n rădăcină izvor de apă vie
Mai țin să îmi adape ulciorul putrezit…
Cad frunzele uscate din raiul lor de vară,
Duc păsările iarăși iubirea-ntre străini,
De-atât pelin și mierea îmi pare tot amară,
Vărsat e untelemnul din candele de crini…
Și vântu-i tot mai aprig și ploaia-i tot mai rece,
Ninsorile tăcerii m-or troieni cu jar,
O aripă de înger prin inimă îmi trece,
Nu știu dacă slujește sau a căzut din Har…
Din miazănoapte vine un zvon, o-nfiorare
Tăioasă ca o rază de lună-n ochi de corb
Pe puntea dintre mine și Dragostea Ta mare
Mă pipăie Neantul cu degete de orb…
Se țese nevăzută, de la o stea la alta,
O pânză de paianjen albitului meu dor,
Sunt marmură de cruce, al Tău Cuvânt e dalta,
De ce mi-e, Doamne, lumii atât de greu să mor?!
Revine iarna-n toate, aproape, mai aproape,
Belșugul meu de roade va fi numai un vis,
Tărâna mă apasă, mângâietor pe pleoape,
În sufletul meu vara, tăcut, s-a sinucis…
Și fierbe de culoare pădurea de sub munte,
O lebădă apare în ultimul ei cânt,
Coboară-n gândul verde, Vecia să-mi înfrunte,
Cu pași de brumă, toamna…Și zborul meu e frânt…
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..