Ascunderea
Eugen Serea

Am să m-ascund o vreme, nu știu câtă,
Într-o firidă dintr-un vechi castel,
Ca arma adormită în rastel,
Ca în jurnal o foaie amărâtă,
Ținând în ea o zi ca orișicare
A unei existențe fără sare…

Acolo va fi liniște și pace,
În bucla temporală fără sens;
Continuum-ul ei, greoi și dens,
Va dizolva simțirile rapace…
Dar gândurile, bine ascuțite,
Le vor toci memorii amuțite?

Și prăbușit, ca o pitică albă,
Ce-a fost cândva, demult de tot, o stea,
Îmi voi lăsa tristețea mied să bea,
Eonii să-i adune-ncet în salbă
Ca să îmi stingă Focul, Idealul,
La margini, unde tremură Realul…

Nu s-or opri din trudă orologii,
Cascadele vor naște curcubeu,
Icoanele, vorbind cu Dumnezeu,
Minuni vor face, vindecând ologii
Prin dunele uitării spulberate,
Arar, de-ale Simunului erate…

S-o undui, probabil, Legea Firii,
Trei zile se vor pune întrebări,
Vor fi treziri, vor fi și înșelări,
Vor plânge crini, striga-vor trandafirii,
Apoi, trase de sfori, marionete
Vor blestema-n exil argyronete

Că nepermis de mult au stat sub Apă,
În clopotul de vis, de cer, de fum;
Poetul, iată, și-a găsit alt drum
Și Lumea asta n-o să-l mai încapă!
Într-un târziu, cei pe nedrept uciși,
Îl vor vedea cu ochii larg închiși…

joi, 16 septembrie 2021

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Ascunderea/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 11 februarie 2022