Eugen Serea
Evoluție
În goana de la silex la siliciu,
Concupiscența, odios deliciu,
Răni adânc, precum obsidianul,
Cherubul, hominidul, simianul,
Pecetluind amara cicatrice
Ca Taină evadării din Matrice,
Și Terra o învârte doar Mamona,
Atent să nu lipsească beladona
În ochiul luminatelor hlamide,
Atoatevăzător din piramide…
Căci purtătorii stelei lui Remfan
Nu se închină Marelui Aslan
Și nimănui la basme nu-i stă capul
Cu Leul, vrăjitoarea și dulapul…
Nu știm ce profețit-a Avacum,
Doar ,,carpe diem”, doar ,,aici și-acum”,
Iar idolii de lemn, metal sau piatră
Nu-s pe pământ, ci-n Focul Viu din Vatră…
Încet, încet se-nalță Turnul Babel
De unde strigă sângele lui Abel
Și până unde tins-a Lucifer
Aripa lui de noapte și mister…
Canibalism de triburi papuașe,
Sub mâzgăleală scumpă de guașe,
Totuna-s cu maternele liane
Stresând dezacordatele piane…
Când cântărim iubirile în uncii,
Mașinile ne fac până și pruncii,
Să-i poată lesne mai apoi ucide
Cu gadgeturi, cu E-uri și glucide,
Iar noi placizi, spălați bine pe creier,
Hipnotizați de orice cânt de greier
Ce suie osanale, să se-nfrupte,
Umanei firi căzute și corupte,
Dăm vrabia pe cioara de pe gard
Și mâța pe-al zăpezii leopard…
De-atâția morți ce ni se zbat prin oase
De-atâte-altare fără de prinoase,
Icoane de mai plâng în câte-un schit
Truc ieftin și câștigul ilicit
Atât vedem, atâta e la modă,
Cea mai cumplită-i temnița comodă…
Fricoase derogări, fade concesii,
Ne-au înflorit în inimă faflesii
Și spunem că-i Grădina cea din Rai…
Trufie, curcubeu, nivel de trai
Acestea sunt Treimea de pe urmă
La care se prosterne-ntreaga turmă…
Ipocrizie, bârfă și trădare,
Minciună, crimă, furt, delapidare,
Perverse măști, apucături cumane
Sunt roada evoluției umane..
Ram de măslin acestei mari derive?
Doar sacul și cenușa din Ninive!