Eugen Serea
Floarea

Sunt multe flori pe lume, de-orice dimensiuni
Și forme și culori, împodobind simțirea
Din omenirea-ntreagă cu ale lor minuni,
De la crearea ei și pân’ va fi Venirea…

Ea singură, o floare, lipsea atunci din Rai
Și pământenii încă nu-i cunoșteau mireasma
Care străbate Cerul în tine când o ai;
Doar Domnul o deține și-i vie ca aghiasma…

Și floarea-mbrățișează în alba ei splendoare
Cu ale ei petale, imaculate, dulci,
Și sfânta frumusețe din zori, care te doare
Și bunătatea nopții în care să te culci…

Răbdare-ndelungată îmbrățișează floarea,
Originea își are în Dragostea dintâi
Și-adeseori e însăși Iubirea și Candoarea:
Preaminunata floare e-nțelepciunea Lui…

Petalele ei albe nu veștejesc vreodată
Căci timpul care trece o face iar și iar
Mai plină de culoare și de miresme, iată:
De fericire-mbată parfumul ei de Har!

Cel care o miroase se umple-n veci de daruri:
Discernământ, s-aleagă ce-i bine de ce-i rău,
Frumosul și urâtul n-or fi ca două zaruri
Iar nonvaloarea toată s-o prăbuși în hău…

Va ști să-mbrățișeze, va ști să stea deoparte
Cel care va atinge petalele-i de Cer,
Va ști să tacă lumii, va ști vorbi din Carte
În frunze cine-aude un freamăt ca de ger…

Va ști ce-nseamnă strigăt când se aud doar șoapte,
Va ști ce-nseamnă șoaptă când toți îți spun să strigi,
Cu lacrima cântării va ști să stingă-n noapte
Arsura-n jocul morții, cu focul când te frigi…

Și cine își va pierde-n adâncul de culoare
Privirea obosită și ochiul înroșit
Va desluși frumosul sub aparent ce moare
Și tainele ascunse în cel ce e smerit…

Iar dacă și polenul ți s-o ascunde-n gene
Atunci vedea vei lumea cu ochi blânzi, iubitori,
Semințele-și găsi-vor, ca visele perene,
Pământul bun în inimi de simpli muritori…

Cu flori nemuritoare în gânduri și în fapte
Înțelepciunea Însăși te va încununa,
Ea va-nflori pe chipul privirilor necoapte
Iar zâmbetul și mersul se vor îngemăna…

În veci o prețuiește și să-i oferi căldură
În inimă de carne tu să îi dai cămin;
Dac-o ferești de-nghețuri, de sete și de ură
Mereu te răsplăti-va cu roadele-i…Amin!

Și nu uita că-n Domnul Înțelepciune-i taină:
Discretă și suavă și-atâta de profundă!
Când lepăda-vei trupul ca pe-o-nvechită haină
Cine-o privi-n adâncu-ți s-o reflecta în undă…

Și-atunci descoperi-va cea mai de preț comoară:
Această floare sfântă și cu parfum de Cer
Numită deopotrivă Iubire ce pogoară
Dar și Înțelepciune ce-nalță în Eter!

(vol.Ninsoare în august)

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Floarea/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 9 iulie 2022